Ieri am fost să vizitez o prietenă internată la Spitalul judeţean. Ajung la etajul I, dau să intru în secţia de chirurgie, dar uşa era închisă. Dincolo de uşa de sticlă, femeia de serviciu dădea fin cu mopul. Mă uit la orar şi văd că mă încadrez în intervalul permis pentru vizite. Ciocănesc. Femeia mă priveşte scurt şi îşi continuă spălatul pe jos. Ciocănesc din nou. Mă priveşte din nou, dar de data asta cu pizmă în ochi. Pizma mă-sii! Ridic nivelul de ciocăneală la „insistent-enervant”. Cu atitudine de părinte sictirit vine şi-mi deschide:

– Nu puteaţi să aşteptaţi până se usucă pe jos?

– Sper că glumeşti, zic. Şi plec.

Întîmplarea asta mi-a adus aminte de un banc excelent. O femeie de serviciu se duce la Poliţie să reclame că a fost violată. Poliţistul o întreabă cum s-a întâmplat. „Eram în genunchi şi spălam coridorul ăla lung de la intrarea în şcoală. O venit pe la spate şi m-o violat.” „Şi n-aţi încercat să fugiţi?” întreabă poliţistul. „Păi unde sa fug? În stânga perete, în dreapta perete, în spate era ăla cu penisul, iar în faţă spălasem deja!”

Când am auzit bancul ăsta am râs cu poftă, după care am realizat că şi eu cunosc oameni care gândesc aşa. Dedic bancul acesta femeii de serviciu de la Spitalul judeţean.