Stătea înfipt în fotoliu zi de vară până-n seară, cu telecomanda într-o mână şi cu paharul în cealaltă, bombănind întruna în timp ce schimba canalele: „Uite-o pe proasta aia împuţită!”, „Ia uite, alt idiot şi cretin pe care nu pot să-l sufăr!”, „Uite-o şi pe curva asta ordinară!”, „Uite hoţii şi gunoaiele împuţite!”.

Din celălalt fotoliu, în care eram aproape obligat să stau cam o dată pe săptămână, când eram târât cu forţa acolo, număram în gând minutele până la plecare şi mă întrebam, fără a fi paranoic, ce va spune şi despre mine după ce închid uşa.

Continuă lectura →