Am asistat recent la un curs, destul de greu de explicat de fel de curs. O întâlnire de două ore în care se antrenează memoria, dicţia, atenţia distributivă, improvizaţia, vorbitul în public, încrederea în sine, în general.

La final, participanţii, adolescenţi şi post-adolescenţi, au primit câte o temă pentru un speech. Teme destul de ofertante – credinţa, frumuseţea, mama, invidia şi chiar imponderabilitatea. Timp de gândire – doar 3 minute. Atunci când i-a venit rândul, domnişoara care trebuia să ne vorbească despre invidie s-a ridicat şi a spus deschis că nu ştie ce să zică.

Continuă lectura →