Chiar dacă nu sunt un fan autentic al domniei sale, îl apreciez pe Andrea Bocelli foarte mult. Dintre toţi tenorii pe care îi ştiu, vocea lui mi se pare cea mai echilibrată şi confortabilă, chiar şi atunci când atinge note înalte. De asemenea, îmi plac lejeritatea cu care abordează cântece pop şi bunul simţ artistic de care dă dovadă în tot ce interpretează. Descoperit de Luciano Pavarotti, Andrea Bocelli şi-a confirmat de fiecare dată talentul şi seriozitatea şi a făcut doar paşi corecţi în carieră, împletind firesc muzica clasică cu muzica uşoară.

A fost prima prezenţă a lui Andrea Bocelli în Indonezia, iar evenimentul s-a vrut a fi grandios, aproape exclusivist. Locaţia concertului (Grand Balroom din Hotelul Ritz-Carlton, Pacific Place), numărul mic de locuri (aproximativ 2000, după estimările mele) şi preţul biletelor (între 260 şi 1600 de dolari) au fost semnale suficient de clare. În mod normal, preţurile prea mari îi ţin la distanţă pe adevăraţii iubitori de muzică clasică şi populează sala cu snobi semi-educaţi muzical, care cunosc maxim 2-3 melodii de-ale artistului, cele mai comerciale, şi alea învăţate de la radio. Pe lîngă asta, sala nu a fost plină, ceea ce, la un oraş de aproape 10 milioane de locuitori, mi se pare inacceptabil.

citeşte mai departe