Depoul de tramvaie al OTL. Un tramvai sinistru, vopsit în gri de portavion american. Două biciclete de aceeaşi culoare, rezemate. În interior, un dulap de metal, un birou de lemn şi un pat ca de puşcărie. Totul vopsit în acelaşi ton de gri. O oglinjoară atârnată pe perete se mişcă întruna ca posedată de necuratul. E cel mai realist decor de teatru în care am fost vreodată! O scenografie 4D ideală pentru a simţi şi înţelege mai uşor o dramă rusească.

A trebuit să merg tocmai în depou ca să văd o piesă care să înceapă la fix. La 19:00 punct, Dima (Pavel Sîrghi), un tânăr angajat ca paznic al depoului, trage câteva ciocane de control roţilor tramvaiului şi urcă la bord. În biroul-coşmelie apare Gleb (Alexandru Rusu), mai vechi în meserie şi, fireşte, mai beţiv. De la Gleb, Dima află teribila poveste a fostului coleg care a murit într-un accident groaznic. Nevasta lui, Olia, care şi-a pierdut minţile atunci, crede că orice bărbat care poartă ochelarii celui tragic dispărut este soţul ei.

Citeşte mai departe