Doi vecini sapă în faţa geamului de la bucătăria mea. Feliază cu hârleţele exact bucata de pământ pe care plănuiam eu să plantez iarbă. După o jumătate de oră, plin de remuşcări pentru că nu particip la efortul colectiv, deschid geamul şi mă predau:

– Spor la muncă! Îmi pare rău că nu vă ajut, dar nu mă pricep.

– Nu-i bai, zice unul. Săpăm noi. Mai săpăm, mai vorbim…

– Vreţi să plantaţi ceva? Eu mă gândeam că ar arăta bine cu iarbă.

– Punem nişte pătrunjel. Să aibă oamenii de unde lua când au nevoie.

Hm! Pătrunjel. Tot mai bine decât varza de dinainte. Continui să-i privesc de sus cum sapă domol. Mă simt cumva vinovat, de parcă vecinii mi-ar fi argaţi. Brusc îmi aduc aminte cum trebuie procedat cu clăcaşii:

Continuă lectura →