Stau într-un fotoliu moale şi confortabil, cu garda mică la sol. Pe parchetul ce pot să-l ating cu mâna am o bere cam caldă. Şi aerul e cald, din ce în ce mai cald. Fumul de ţigară se îndeseşte, dar încă văd bine.

La 5 metri distanţă e scena din Moszkva Cafe. În mijlocul ei, îmbrăcat într-o geacă roşie, stă un om de a cărui existenţă nu ştiam acum o săptămână: Rodion Roşca.

Pe o masă ca din sufrageria bunicii, Rodion derulează benzi Orwo pe un magnetofon Tesla, pe care Dumnezeul magnetofoanelor a uitat să-l cheme la el. Între melodii ne vorbeşte de la un microfon suspendat.

În grămada vintage de pe scenă, cea mai hi-tech componentă, o boxă activă marca dB, e folosită pe post de scaun. Trebuie musai să fie un mesaj subliminal aici, îmi spun. E, categoric, cea mai ciudată întâmplare muzicală la care am asistat vreodată. Şi cea mai amuzantă.  Continuă lectura →