Conduc pe o ploaie nefirească în mijloc de mai, rece de 10 grade Celsius. Sunt pe cel mai prost drum din lume, cel dintre Oradea şi Satu Mare. La fiecare pas pândeşte o groapă plină cu apă noroioasă, pe care cauciucurile o împrăştie în toate direcţiile ca pe nişte blesteme. Maşinile vâjâie ude una după alta, trase de o aţă invizibilă. Nimeni nu are curajul să depăşească.

Dincolo de magazinul Real, pe marginea drumului, o bătrânică îmbrăcată în negru, culoarea bătrâneţii, face autostopul. Slabă, mică şi uşor adusă de spate din cauza frigului și a anilor mulţi, încearcă să oprească o maşină cu mâinile împreunate. Nu cere ajutor, îl imploră! Pe faţă are o peliculă fină de murdărie aruncată de maşinile care au ignorat-o în viteză. E o scenă dintr-un film alb-negru rusesc. Ştiu că n-o să dorm la noapte dacă o las în drum.

Continuă lectura →