Acum cîțiva ani, în mijlocul unei discuții cu prietenul Daika Attila, am realizat că nu prea am fost la concerte susținute de femei. Departe de a fi un act misogin, am pus faptul pe seama orientării mele spre concertele rock, unde doamnele nu prea aglomerează scena. Am încercat să încropesc la repezeală o listă scurtă cu cîntărețe pe care mi-aș dori să le văd live. Deși îi port un respect aparte, Olivia Newton-John nu s-a aflat pe lista mea care începea cu Tina Turner. Cu toate acestea, cînd i-am văzut afișele de concert răspîndite prin Perth, m-am înmuiat puțin și am început să zîmbesc cu nostalgie. Iar cînd, cu două zile înainte de concert, cineva a renunțat la bilet și m-a întrebat dacă îl vreau, am fost de-a dreptul fericit.

Deși pare greu de crezut, Olivia Newton-John, adolescenta zglobie din ”Grease”, are acum 64 de ani. În ciuda statutului de superstar, n-a avut o viață prea ușoară. A trebuit să înfrunte un divorț, o cruntă bătălie cu cancerul, o misterioasă dispariție pe mare a partenerului său și un diagnostic de anorexie al fiicei sale. După toate aceste încercări, Olivia a reușit, totuși, să-și păstreze fermecătorul zîmbet nealterat. Concertul de ieri, de la Burswood Theater din Perth, a fost nu doar o întîlnire cu o voce de legendă, cu o trupă de acompaniament excepțională și cu o orchestră simfonică de mare valoare, ci și o uriașă emisie de bucurie și recunoștință.

La finalul mini-recitalului pe care l-a ținut în deschidere, Jon English, un nume de legendă al rockului australian, a introdus-o pe Olivia Newton-John într-un mod cum rar se întîmplă între muzicieni: ”One of Australia’s living treasures!” 2.000 de oameni au primit-o cu aplauze și urale. Minunata doamnă a început cu două hituri din anii 70, ”Have you ever been mellow?” și ”A little more love”, după care le-a mișcat inimile celor din sală cu ”Sam”, cîntec scris de britanicul Hank Marvin, fostul chitarist al grupului The Shadows, care locuiește în Perth de vreo 25 de ani.

citeşte mai departe