Tramvaiul anotimpurilor era foarte la modă în oraş. Să prinzi un loc liber era semn de noroc nebun. Oamenii se înghesuiau în staţii pentru a încerca altceva, mereu altceva. Undeva în oraş era iarnă, cu frig şi factură la întreţinere mare. Dar, cu preţul unui bilet dus-întors, scăpau de tremurat pentru câteva ore sau pentru o zi întreagă.
În centru ningea. La următoarea staţie era soare strălucitor şi fuste scurte. La următoarea te întâmpina miros de struguri copţi, era ruginiu şi stătea să plouă. După încă o staţie te întâlneai cu băbuţe scumpe care vindeau ghiocei nevinovaţi. Era o nebunie! Oraşul ajunsese celebru în lumea întreagă pentru versatilitatea anotimpurilor.
