Prin anii ’80 făcea furori un banc:

Bade Ioane din Hidişelu de Sus (sat bihorean aflat lîngă Hidişelu de Jos, pentru necunoscători) se duce la gară şi cere un bilet de tren pînă la Tokyo. Pentru că nimeni de la gara din Hidişelu de Sus nu auzise cuvîntul acesta, se constituie o comisie formată din casieră, şeful de tură, şeful gării şi profesorul din sat, se consultă atlasul geografic şi se lămureşte problema: Tokyo e un oraş din Japonia. Pînă la urmă, Ioane al nostru îşi primeşte biletul şi pleacă fericit în concediu. După două săptămni petrecute în capitala niponă, bade Ioane se duce la gara din Tokyo şi cere un bilet pînă la Hidişel. Vînzătorul, consultînd ecranul computerului, îl întreabă:

– Doriţi pînă la Hidişelu de Sus sau pînă la Hidişelu de Jos?

Mi-am amintit bancul acesta, atît de reprezentativ pentru diferenţele dintre români şi japonezi, după două zile de străbătut măruntaiele pămîntului. Atunci am realizat că şi aici există un Tokyo de Sus, cu zgîrîie nori şi lumini orbitoare, şi un Tokyo de Jos, un oraş paralel, subteran, cu sute de kilometri de tunele şi staţii de metrou. Ca vizitator, te simţi ca într-un film SF, în care descoperi o întreagă civilizație care trăiește sub pămînt.

citeşte mai departe