Aseară am fost la Cinema Libertatea să văd documentarul lui Alexandru Solomon Kapitalism – Reţeta noastră secretă. Nu despre film vreau să vorbesc, ci despre Cinema Libertatea. Nu mai ţin minte de când n-am mai intrat în clădirea transformată acum în salon de jocuri. Am avut un fior la revedere, o combinaţie între nostalgie şi regret. Nostalgie pentru vremurile în care filiala RADEF Româniafilm era condusă de Gelu Barna, perioadă în care instituţia era înfloritoare, şi regret pentru modul în care filmul a fost izgonit din clădire (după ce, mai întâi, a fost izgonit directorul).

Şi totuşi, filmul încearcă să se întoarcă în complexul Libertatea. Preluată de o firmă privată, Sala B arată surprinzător de bine. Are fotolii spaţioase şi măsuţe. Rândurile sunt aerisite. Nu-ţi suflă nimeni în ceafă şi nu îl deranjezi pe cel din faţa ta dacă strănuţi. Din acest punct de vedere, diferenţa faţă de sălile Hollywood Multiplex este ca diferenţa dintre clasa business şi clasa economy din avioane. Sala are şi instalaţie dolby surround, dar care nu a funcţionat la filmul pe care l-am văzut. Cu siguranţă sunetul documentarului nu a fost înregistrat în dolby.

Drama serii a fost că în sală eram doar 7 spectatori. Nu mă apuc să analizez cauzele, care sunt mai multe. Vreau doar să vă trag niţel de mânecă şi să vă spun că filmul încearcă să reînvie la Cinema Libertatea. Are nevoie doar de cinefili buni, pentru că filmele din program sunt şi ele bune. Ar fi păcat ca lenea de a ieşi din casă pentru a vedea un film european sau un film de artă să compromită încă o şansă culturală pentru Oradea.

Lucian Cremeneanu