Cele mai frumoase cadouri şi felicitări de ziua blogului tău le primeşti tot de la animale ca tine. Păsăropterixul din imagine, care locuieşte la capătul celălalt al pământului, este atât de înnebunit de blogul meu încât stă cocoţat pe laptop zi lumină. Nu-şi dă drumul la gheare nici când se închide ecranul laptopului, aşa că trece şi el din poziţie verticală în poziţie orizontală, rămânând într-un fel de stand-by păsăresc, aşteptând următoarea postare. Îi mulţumesc pentru devotament şi sper să nu-şi strice ochii sau să-şi scrântească gâtul citind din poziţia aia. Nu m-aş mira să înţeleagă totul pe dos. Concluzia e una singură – cel mai bun om e papagalul. Apropo de oameni, le mulţumesc şi celor trei care m-au agresat cu urări (Alin, Alina şi Călin).