Etichete

, , , ,

50 shades of Gray

De parcă nu există suficientă birocraţie în lumea asta, 50 Shades Of Gray lansează şi moda sexului pe contract scris: „Eu îţi fac asta şi ailaltă, tu taci şi te supui, iar în schimb primeşti o maşină şi te duc cu elicopterul.” „Şi dacă nu vreau?” „Atunci te pedepsesc.” „Da’ de ce?” „Numa’ ca să-ţi fac plăcere.”

Filmul nu e atât de prost pe cât mă temeam, dar nici remarcabil la vreun capitol. Marea lui calitate este că e un film prost fără ostentaţie, plictisitor şi superficial la capitolul poveste şi personaje, cu regia suficient de bună pentru o notă de trecere a unui film-proiect la facultatea de cinematografie.

Scenele de sex nu sunt foarte multe în raport cu lungimea totală a filmului. În schimb sunt filmate suficient de lent pentru a servi drept suport unei lecţii de anatomie pe un nud de femeie (integral) şi unul de bărbat (parţial).

Dialogurile sunt adesea savuroase prin nefirescul lor. Din pricina umorului involuntar al replicilor filmul poate părea chiar uşor interesant. Jamie Dornan (Mr. Grey, tipul cu probleme) m-a făcut să cred că s-a inspirat de la Christian Bale în American Psycho, ceea ce i-a transformat jocul într-un bumerang – orice făcea sau zicea se întorcea şi-i spărgea faţa.

Tipa (Dakota Johnson) are o voce atât de uniformă pe toată durata filmului, încât mi-a demonstrat că pot adormi şi în faţa unei femei goale de 7 metri (pe ecran de cinema). Tranziţia ei de la virgină la femeie care închide gura bărbatului prin mici şantaje de cutră bătrână se face într-un ritm atât de accelerat, încât, dacă filmul mai ţinea două ceasuri, tipa ajungea la menopauză.

Pentru cei aflaţi la începutul vieţii sexuale filmul va avea cam acelaşi efect pe care seria Emanuelle a avut-o asupra părinţilor lor. Diferenţa e că aici prezintă un alt tip de împreunare, practicat de obicei de cuplurile cu experienţă în căutare de experienţe noi.

E drept că, în ziua de azi, un film cu sex clasic nu mai e atractiv nici măcar pentru pre-adolescenţi. Era nevoie de ceva mai hard, mai incitant. Totuşi, sper ca noua generaţie să nu se apuce de sex cu biciul în mână, iar faza cu dominaţia s-o lase pentru mai târziu, când se vor căsători. Vor avea destulă.

Nu trebuie să ne sperie că filmul va genera un val de BDSM (bondage sado-maso) în România. În anumite provincii istorice, bărbaţii îşi altoiesc femeile cu cureaua la fund de mult, mult timp, cu mult înainte de invenţia iniţialelor de mai sus. Poate că filmul îi va învăţa că, pe lângă să le pedepsească, ar mai putea face ceva cu ele: sex.

Filmul are plusuri (cam singurele) la cromatica imaginilor şi la selecţia cântecelor de pe coloana sonoră, câteva coveruri foarte reuşite ale unor cântece pop, rock şi blues clasice. La capitolul muzică originală, jur că pe anumite melodii mi-ar fi jenă şi mie să fac sex.

Două concluzii:

1: Unele cărţi ar face mai bine să rămână cărţi.

2: Decât filme cu vampiri, mai bine filme cu sex, oricât de fade ar fi. E de o mie de ori mai periculos şi mai condamnabil social să sugi sânge decât altceva.

Lucian Cremeneanu