De parcă nu există suficientă birocraţie în lumea asta, 50 Shades Of Gray lansează şi moda sexului pe contract scris: „Eu îţi fac asta şi ailaltă, tu taci şi te supui, iar în schimb primeşti o maşină şi te duc cu elicopterul.” „Şi dacă nu vreau?” „Atunci te pedepsesc.” „Da’ de ce?” „Numa’ ca să-ţi fac plăcere.”

Filmul nu e atât de prost pe cât mă temeam, dar nici remarcabil la vreun capitol. Marea lui calitate este că e un film prost fără ostentaţie, plictisitor şi superficial la capitolul poveste şi personaje, cu regia suficient de bună pentru o notă de trecere a unui film-proiect la facultatea de cinematografie.

Continuă lectura →