Etichete

, , , , , , , ,

DN76

Un drum cu maşina de la Oradea până la Beiuş sau Ştei îţi reevaluează concepţiile despre propria viaţă, îţi explică mai bine decât orice oră de istorie ce frustrări simţeau oamenii aceia din trecut care porneau răscoale, îţi reaminteşte la fiecare kilometru bancul acela în care viermişorul îşi întreabă mama „De ce locuim într-un căcat?”, iar mama îi răspunde „Pentru că aici e ţara noastră, fiule!”. DN76 Oradea – Deva (sau E79, pe europeneşte) este cel mai prost drum din România! Iar noi suntem cei mai proşti oameni pentru că acceptăm asta!

Insultarea oamenilor prin calitatea drumurilor este cea mai eficientă şi perfidă formă de bătaie de joc a unui guvern faţă de cetăţenii săi. De ce eficientă? Pentru că nu necesită niciun efort şi nicio cheltuială, pentru că pagubele sunt pe cât de uriaşe pe atât de greu cuantificabile. De ce perfidă? Pentru că loviturile încasate de suspensia şi sistemul de direcţie al maşinilor se resimt în toate nivelurile fiinţei umane. Victimelor, cetăţenilor adică, le este imposibil să arate cu degetul un vinovat şi, chiar dacă acesta ar exista, demiterea lui sau execuţia publică nu ar ajuta la nimic.

Pe DN76 Oradea – Deva (unde DN înseamnă Dezastru Naţional) oamenii învaţă să înjure. Cei care ştiu deja aprofundează materia, iar profesioniştii îşi dau doctoratul în sudalme. Din cauza lui ne schimbăm bucşele maşinilor ca ciorapii şi ne vedem cu mecanicii auto mai des decât cu rudele. Nici măcar faptul că Radio Trinitas se aude pe tot drumul nu ajută la nimic. Odată, conducând de la Beiuş spre Oradea, l-am ascultat pe Preafericitul Daniel (preafericit pentru că nu trebuie să circule pe drumul ăsta) predicând timp de o oră. Până am ajuns acasă îl pomenisem pe Dumnezeu mai des decât el. Degeaba!

Cândva, într-un viitor îndepărtat, dar nu înainte ca Darth Vader să învie şi să termine de construit din nou Steaua Morţii, reabilitarea DN76 se va încheia. Sper ca, atunci, sus-puşilor să nu le vină ideea unei festivităţi de inaugurare. Ar fi picătura ce va umple paharul nesimţirii, iar tăierea de panglică s-ar putea lăsa cu tăieri de capete. În semn de respect pentru penitenţele noastre zilnice, niciun politician nu ar trebui să-şi asume vreun merit pentru reabilitare. Un semn de normalitate ar fi ca politicienii să planteze din banii lor lângă fiecare bornă kilometrică un panou în care să-şi ceară iertare pentru neputinţa şi bătaia de joc de până acum.

Până atunci, vă invit să notaţi aceste adrese de email: dirgen@andnet.ro şi narcis.neaga@andnet.ro (secretariatul directorului general al Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România), office@sctb.ro (adresa de contact a S.C.T. Bucureşti S.A., firma care a „reabilitat” drumul până acum), drp@gov.ro (adresa pentru petiţii a Guvernului) şi registratura@prefecturabihor.ro. Mai adăugaţi, în funcţie de preferinţe, adresele foştilor şi actualilor parlamentari bihoreni şi scrieţi-le din inimă! În fiecare zi!

Lucian Cremeneanu