Vă dau un sfat înainte să vedeți filmul ”Usturoi”: Nu-l luați prea în serios dacă nu vreți să fiți dezamăgiți. În schimb, dacă îl abordați ca pe o distracție a unor adolescenți puși pe șotii, a unor oameni ce se joacă de-a filmul, o să vă placă și o să vă amuze. Iar dacă vă sunt dragi Sălajul și Clujul, o să-l adorați.

”Usturoi” ar fi fost un film mult mai bun dacă ar fi avut regie, imagine, montaj, ilustrație sonoră și ceva actori. Are însă doar un scenariu amuzant, semnat de celebrul blogger clujean Groparu (Radu Valentin Băzăvan, pe numele său real), care scrie bine, cu mult umor, plus câteva personaje amuzante prin inocența lor. Mai are niște replici devastatoare, pline de umor ardelenesc, ce cutremură sala de râs, și câteva surprize la capitolul distribuție.

Realizat sub forma unui melanj ciudat între filmul artistic și documentar, ”Usturoi” duce lipsa unui consultant cu experiență în cinematografie care să fi spus din când în când ”Mai scurtați bucata asta!”, ”Filmați din nou ultimele două scene!”, ”Vedeți că aici se pierde ritmul!”, ”Montajul ăsta e cam școlăresc!” sau ”Nu puneți muzică pe tot filmul, de la cap la coadă, că nu-i nici videoclip, nici Bregovic party”.

Povestea de bază a filmului, doi puști care pleacă în lume să devină actori, începe foarte târziu, abia după ce sunt descrise cu lux de amănunte, multe dintre ele inutile, contextul social din satul de baștină și relațiile de familie. După ce, în sfârșit, copiii pleacă de acasă, călătoria lor este descrisă atât de frivol, încât cu toate eforturile făcute la montaj, tot poveste secundară rămâne. Însă copiii sunt minunați în candoarea lor și duc în spate tot filmul.

Umorul din film este generos, dar destul de liniar. După primele 10 minute, în care se râde mult, se instalează o anumită monotonie și entuziasmul scade, ca atunci când te obișnuiești cu umorul glumețului principal la o petrecere. Filmul ar fi fost mult mai amuzant și mai veridic dacă anumiți protagoniști și-ar fi păstrat naturalețea și n-ar fi încercat s-o facă pe actorii.

Pentru mine, surpriza cea mai plăcută a fost apariția unui tip simpatic din Maramureș, devenit cunoscut online cu niște filmulețe făcute în timp ce conduce mașina, un soi de Sit Down Comedy. Eu l-am descoperit într-un videoclip de pe YouTube în care explică cum să bei pălincă de prune fără să mori. E cam singurul care trece defilând proba ecranului și care poate face carieră. Numa’ să vrea.

Cromatica filmului și montajul sunt ingredientele principale ale unei porții generoase de varză a la Cluj, dar care este comestibilă, chiar gustoasă pe alocuri. Anumite imagini sunt totuși remarcabile. Spre exemplu, cea în care copiii aleargă pe coama unui deal spre un copac secular care întregește compoziția este demnă de un tablou.

Filmul ”Usturoi” merită să facă bani pentru că e un film independent, simpatic, finanțat din banii proprii ai echipei de producție, o nebunie frumoasă, un efort în care toată lumea s-a băgat dezinteresat și care merită răsplătit. Merită măcar să-și amortizeze cheltuielile de producție, care au fost mai mari decât vă puteți închipui (doar mixajul de sunet a costat 9000 de Euro).

Dacă o să ieșiți vorbind ardelenește de la film să nu vă mirați. Iar dacă veți râde mai mult decât estimați să știți că aveți toate scuzele. Filmul rulează în Oradea din 19 până în 25 februarie la Cinema Palace, în Lotus Center. Ah, și încă ceva: vă provoc să-l găsiți pe Groparu în film.

Am văzut ”Usturoi” în avanpremieră, la conferința ”Discriminarea nu este ereditară”, organizată de Asociația Cultură în Mișcare la Hotelul Double Tree Hilton din Oradea. Filmul are ca țintă discriminarea și poate fi începutul unor vremuri noi în care românii să nu-i mai considere hoți pe toți rromii și nici să nu-și mai amenințe copii cu ”dacă nu ești cuminte te dau la țigani”. Petre Florin Manole, membru al CNCDB*, speakerul principal al conferinței, a explicat foarte frumos: ”Românii nu fură, evreii nu fură, țiganii nu fură. Doar hoții fură.”

*Consilul Național pentru Combaterea Discriminării București

Lucian Cremeneanu