Pentru Gala Premiilor de Excelență ale Primăriei Oradea, spectacol de realizarea căruia m-am ocupat câțiva ani, era nevoie de un prezentator. Trebuia să nu fie nici prea tânăr, nici prea vârstnic, să fie orădean, să fie obișnuit cu reflectoarele și camerele de filmat, să aibă prezență scenică și dicție impecabile, să fie o persoană cunoscută, fără ”bube” de imagine și neimplicată politic. Misiune grea de tot!

Într-o întâlnire cu ceilalți co-organizatori l-am propus pe actorul Ion Abrudan, de la Trupa ”Iosif Vulcan” a Teatrului ”Regina Maria” din Oradea. Îl știam doar de pe scenă, din rolurile sale, aveam o oarecare imagine a anvergurii sale artistice. Toată lumea s-a luminat la față și a spus ”Da” în unanimitate. Când l-am contactat, domnul Abrudan a fost flatat de propunerea noastră și foarte bucuros să se implice.

Aveam pe atunci puțin peste 30 de ani, eram un țânc pe lângă domnia sa care se gândea deja la pensie. Nu eram regizor, dar regizam un spectacol și o transmisie TV. Nu eram scriitor sau scenarist, dar urma să scriu textul pe care dumnealui avea să rostească la microfon. Mă întrebam foarte serios cum o să colaboreze cu mine, cu un om din afara sistemului, un actor care și-a trăit toată viața pe scenă.

Pe tot parcursul pregătirilor, Ion Abrudan a etalat un profesionalism și o seriozitate desăvârșite. În câteva întâlniri tete-a-tete a parcurs textele cu o rigoare ce m-a lăsat fără cuvinte. Mi-a cerut câteva modificări pe ici pe colo ”ca să sune mai bine”. Apoi mi-a telefonat zilnic până a primit varianta finală a textului. După aceea s-a apucat să îl repete și să îl învețe de parcă urma o premieră din marii clasici.

În timpul repetițiilor și al probelor pentru transmisia TV, dar și al spectacolului propriu zis, domnul Abrudan a ascultat întocmai toate sugestiile și ideile mele. Când avea o nedumerire mă întreba cum să procedăm la momentul X sau Y. Dacă avea o sugestie o făcea discret, aproape cu umilință. Omul cu zeci de ani de experiență ca actor trata cu o disciplină entuziasmantă rolul de ”rotiță” în realizarea spectacolului.

Cu toată experiența sa, Ion Abrudan avea emoții în timpul galelor, uneori chiar și la repetiții. Mi-a plăcut mult asta, era un bun indicator al seriozității cu care trata evenimentul. În timpul spectacolului, atunci când ieșea de pe scenă, stătea izolat pe un scaun de lângă cortină și repeta textul următor. Gentlemanul cu papion se pregătea pentru următoarea ieșire la rampă ca un debutant. Această imagine mi-a rămas mult timp în memorie ca o sinteză a excepționalei sale seriozități.

De câte ori ne-am mai întâlnit de atunci ne-am strâns mâna cu simpatie și respect. I-am ascultat de câteva ori și confesiunile parfumate cu tristețea finalului de carieră, al începerii uitării. I-am propus chiar să facem un interviu pe această temă, dar, discret ca de obicei, actorul mi-a răspuns că nu vrea să facă vâlvă cu tristețile sale.

Maestre Ion Abrudan, v-ați stins la fel de discret cum ați și trăit. Să știți că site-ul oficial al teatrului în care ați jucat 50 de ani nu suflă o vorbă despre dispariția dumneavoastră. Ar fi fost cel mai potrivit moment pentru ca acea plictisitoare primă pagină statică să se schimbe pentru câteva zile în semn de omagiu. Dar nu s-a întâmplat. S-au pus doar o fotografie și câteva propoziții pe Facebook, locul acela în care lumea uită cel mai repede.

Drum bun, maestre!

Lucian Cremeneanu

Sicriul cu trupul neînsuflețit al actorului Ion Abrudan va fi depus în holul Teatrului Regina Maria vineri, 29 decembrie 2017, intre orele 11:00 și 13:00. Înmormântarea va avea loc în aceeași zi, la orele 14:00, la Capela Hașaș din Cimitirul Rulikowski.