
Sursă foto: www.telegraph.co.uk
L-am întrebat dacă s-a uitat la meci. „M-am uitat. Mi s-a făcut scârbă. Să n-o mai văd în faţa ochilor!”. Am cerut detalii. „Da’ ce, aia-i jucătoare de locul 3? Să o bată una de pe locul două sute şi ceva?”. Cu cine am purtat discuţia e irelevant. Putea să fie aproape oricine, un om ales de pe stradă la întâmplare, pentru că aşa e suporterul român – un antrenor de telecomandă nemilos şi intransigent, un zbir care stoarce totul din sportivi pentru victorie, un performer din fotoliu dependent de victoriile altora, un mare patriot cu toleranţă zero faţă de înfrângeri. Pe scurt, el este suporterul de victorie.





