Dragostea de ţară e imposibilă fără o ţâră de îndoctrinare. Eu fac parte dintr-o generaţie care şi-a luat doza încă din grădiniţă: cântece, poezii, steguleţe, uniforme, cravate, portrete, poveşti, legende, lecţii de istorie… Fiinţa naţională era extrem de prezentă în jurul meu. Ah, şi mai era ceva: „Trei culooori cunoooosc pe luuuumeee…„, imnul naţional de dinainte de ’89.

Până la o vârstă, spectrul de culori, despre care aveam să aflu mai târziu că se numeşte ROGVAIV, avea pentru mine doar trei culori: roşu, galben şi albastru. Legat de subiectul acesta, am o amintire atât de intimă şi jenantă încât nu cred că am povestit-o vreodată cuiva. O fac acum în premieră.

Continuă lectura →