Aflați sub presiunea lui “How to dismantle an atomic bomb”, album asemănat cu clasicul “The Joshua Tree”, la care doar fanii ultra-fundamentaliști au băgat de vină, U2 trebuia să iasă pe piață cu un material cel puțin la fel de bun.

De ce? Pentru că publicul face mereu comparații. Iar cum momentele de creație sunt unice prin definiție, “No line on the horizon” a fost gândit din start ca “altceva”. Nu voi face o cronică a albumului, dar această mică introducere era necesară pentru a încerca să-mi explic de ce am ieșit ușor dezamăgit de la concertul de la Barcelona.