Pe la 10 dimineaţa mă sună o prietenă care se auto-invită la mine. Minunat, îmi zic. Ce poate fi mai frumos decât să-ţi începi săptămâna sporovăind, la o cafea, cu un prieten? Dar vizita nu e bună. Îmi mărturiseşte ceva care îmi dă fiori multipli şi mă enervează în trepte. „Sper să mă poţi ierta vreodată” spune cu ochii în pământ. Sper şi eu. Mă lasă singur cu un gust amar.

Nu la mult timp după asta îmi sună mobilul. Una din clientele mele mă anunţă că evenimentul la care trebuia să colaborăm s-a anulat. Nasol! Mi se întâmplă cam o dată pe an. Noi să fim sănătoşi, îi spun la telefon a consolare reciprocă.

Un pic mai târziu, domnişoara cu care trebuia să merg la teatru mă anunţă că nu mai vine. „Trebuie să plec la Cluj şi nu ajung înapoi în timp util.” Ţeapă mie! „Iartă-mă, dar mergem data viitoare, bine?” îmi spune ca unui copil căruia i s-a furat bomboana din gură. Ce să fac? Ofer biletul unei alte prietene.

Citeşte mai departe