Etichete
Deoarece anul acesta sunt campion la ratat concerte, am rugat-o pe prietena mea Diana să scrie o cronică a spectacolului Clapton de la Bucureşti. Pentru ea, visul suprem era să-l vadă pe Mr. Slowhand. Visul i s-a împlinit. Poftiţi şi citiţi.
Fiorii mi-au apărut când am aflat că Eric Clapton vine în România. Banii adunaţi cu sârguinţa unui student mi-au adus biletul din zona A, rândul 7, locul 2. A urmat schema amplă cu transportul şi rugăminţi adresate unei prietene să stea cu harta Bucureştiului în faţă.
Vineri, 11 iunie 2010, în aeroportul din Cluj, un domn citeşte “Autobiografia lui Eric Clapton”. Intrăm în vorbă şi-mi spune că merge la concert pentru Steve Winwood, nu pentru Clapton. Zbor lin, aterizare trepidantă, pas lejer până la stadion. La ora 18 ni se dă voie să intrăm. Sticlele de plastic se lasă la intrare, control frivol la aparatele foto, jandarmerie peste tot.
