Mijloc de decembrie. Drum lung. Afară frig, în mașină cald. Dintr-un sat iau o femeie la ocazie. Sporovăim cam un kilometru despre ceața întinsă pe șosea, după care îi sună telefonul:

– Alo, da? Da. Bine. Du-te în depozit și vezi ce poți da de acolo! Vinde din torturi, alea de sus, de pe raft. Și mai poți da din ouă. Dar să nu te atingi de materialele de construcții! Alea le lași acolo unde îs! Ai înțeles?

Ascultând-o i-am făcut mental un portret: femeie de la țară, pe la 50 de ani, întreprinzătoare, cu magazin și fermă, muncitoare și harnică, fără aere de patroană, care nu se sfiește să meargă până în satul vecin cu mașini de ocazie.