Etichete
Fată în poartă
06 Vineri mai 2011
Posted in Foto, Life in Bali
06 Vineri mai 2011
Posted in Foto, Life in Bali
Etichete
05 Marți apr. 2011
Posted in Foto
Etichete
06 Duminică mart. 2011
Posted in Life in Bali
Etichete
Am avut o senzaţie ciudată uitându-mă peste o selecţie din cele mai bune fotografii pentru un concurs National Geografic. Am văzut un chip cunoscut. „Eu pe omul ăsta parcă îl ştiu de undeva!” Abia după ce am citit explicaţia fotografiei, mi-am dat seama că l-am fotografiat şi eu în urmă cu un an.
![Tenganan [National Geografic]](https://cremeneanu.com/wp-content/uploads/2011/03/tenganan-national-geografic.jpg?w=529)
Fotografia pentru concursul National Geografic. Un locuitor din Tenganan, unul dintre cele mai vechi sate autentice balineze (aprox. 1.000 de ani), situat în estul insulei, îi cântă din fluier unui copil cu handicap. (Foto Ario Wibisono)
![Tenganan [Lucian Cremeneanu]](https://cremeneanu.com/wp-content/uploads/2011/03/tenganan-lucian-cremeneanu.jpg?w=278&h=418)
Fotografia mea, cu acelaşi om, un priceput meşter popular, făcută în timp ce finisa un obiect artizanal din lemn. (24.01.2010)
Vă invit să vizionaţi colecţia de fotografii National Geographic’s Photography Contest 2010. Merită!
05 Sâmbătă mart. 2011
Posted in Life in Bali
Etichete
E sâmbătă, ora 8 seara. Stăm închişi în case, cu draperiile trase şi lipite la colţuri. Nicio fărâmă de lumină nu are voie afară. Niciun sunet sau altă urmă de viaţă. Programele tv au fost suspendate încă de dimineaţă. Radiourile locale sunt amuţite şi ele. Din zorii zilei şi până mâine dimineaţă, nimeni nu are voie să iasă din casă. Totul e închis! Chiar şi aeroportul e împietrit pentru 24 de ore. Plajele sunt pustii. Străzile sunt goale. E noaptea cea mai teribilă dintre toate.
23 Miercuri feb. 2011
Posted in Cronici concerte, Life in Bali
Etichete
Când mergi la un concert rock într-un oraş mare al Europei, nu ai nevoie de indicaţii ca să ajungi la stadion sau la sala unde se cântă. Trebuie doar să urmăreşti fluxul de oameni cu tricouri negre – te urci în acelaşi metrou sau autobuz cu ei, cobori la aceeaşi staţie, traversezi strada exact în acelaşi loc şi valul te va purta până la intrare. Am crezut că şi în Bali va fi la fel, dar m-am înşelat. Cu 2 ore şi jumătate înainte de începerea concertului Iron Maiden, traficul în partea de sud a insulei era… nefiresc de firesc. Am ajuns cu motocicleta în doar 20 de minute, deşi estimam vreo 40. Am parcat lejer, am trecut pe lângă vânzătorul de tricouri contrafăcute (15 dolari) şi m-am pomenit în faţa intrării, înconjurat de rockeri, plete, bere şi fum de ţigară. Lipseau doar hainele de piele din cauza temperaturii înalte.
Mi-am petrecut timpul până la intrare povestind cu o fată corpolentă cu nume predestinat, Mega. Ne-am fotografiat în faţa unui poster cu membrii trupei şi ne-am lăsat semnăturile la picioarele lor. Aflată la primul concert major din viaţa ei, Mega era, totuşi, dezamăgită de numărul mic de oameni care refuza să crească spectaculos odată cu apropierea orei de începere: „It’s fuckin’ Iron Maiden, man! How can you stay at home when they’re coming to Bali?” Mi-a mărturisit că visul ei este să vadă live Slipknot, pe care îi avea pe tricou. Apropo de tricouri, la acest concert am văzut cea mai mare densitate de tricouri cu trupa de pe scenă. Cred că mai bine de jumătate din cei prezenţi aveau tricouri cu Iron Maiden. Eu, mai exclusivist, am purtat singurul tricou cu Celelalte Cuvinte, ocazie cu care mi-am dat seama cât de bine seamănă Ovidiu Roşu cu Bruce Dickinson.
11 Vineri feb. 2011
Posted in Life in Bali
Etichete
03 Joi feb. 2011
Posted in Life in Bali
Etichete
Am descoperit anunţul de mai sus ieri, în Bali Advertiser, un ziar bilunar de anunţuri, foarte citit de către comunitatea străină din Bali. Cred că este cel mai frumos anunţ pe care l-am citit vreodată.
„În 12 ianuarie i-am dat unui domn străin indicaţii greşite pentru a ajunge la Matahari (un magazin, n.t.). Când mi-am realizat greşeala, plecase. Dacă citeşti asta, îmi cer scuze. Am un sentiment de vinovăţie de atunci. Jeena”