Valentin Șerban și Ilarion Ionescu-Galați pe scena Filarmonii Oradea (foto: Facebook)

Orchestra e acordată și așteaptă să-i vină dirijorul. Publicul se foiește discret în scaune a nerăbdare. De după cortina roșiatică, trasă de o mână invizibilă, apare un tânăr de vreo 20 de ani, cu vioara și arcușul în mână. În spatele lui, cu mers mai greu, un om care a început studiul muzicii în 1941. Aplauzele de bun venit se izbesc de pereții sălii aproape pline și se răspândesc pretutindeni.

Juniorul urcă pe scenă și le primește frontal. Seniorul s-a oprit, discret, lângă colțul scenei. E modul său de a scoate în față generația de mâine și poimâine. Abia când palmele se opresc, dirijorul urcă la pupitru. Caietul program îl descrie drept „un muzician cu auz remarcabil și necruțător, un pedagog abil, un pasionat al artei sale, un exigent flexibil, un muncitor neobosit, un om de spirit”. Este dirijorul Ilarion Ionescu-Galați. O somitate!

Citește mai departe