„Cât ai dat pe bilet? Eşti nebun de-a binelea!” Aşa ne ceartă unii oameni pentru marea bucurie de a vedea un anume concert. Ce nu ştiu ei este că în preţul biletului sunt incluse o mulţime de lucruri uşor de trecut cu vederea din exterior. Bucuria de a vedea concertul unui artist pe care îl iubeşti e făcută din mai multe bucurii.

Prima bucurie e atunci când afli că trupa sau artistul vine în concert undeva aproape de tine. Ideea unei întâlniri îţi dă o exaltare care se vede în oglindă. A doua bucurie se produce atunci când ai biletul în mână. A treia e mai de durată şi constă în aşteptarea zilei H. Uneori, biletul se cumpără cu 5-6 luni înainte de concert. În timpul acesta, tichetul de intrare (la care mai tragi cu ochiul din când în când) e ca un fel de drog în doză mică şi legală.

Bucuria numărul 4 e drumul către concert. Eşti plin de avânt şi bucurie, ca un şcolar în excursie. Aerul e nou, soarele îţi zâmbeşte, toţi cei de pe drum îţi sunt prieteni necunoscuţi. Ajuns la sală sau la stadion te pomeneşti înconjurat de mii de alţii ca tine. Iată încă o bucurie. A şasea te cotropeşte treptat aşteptând începutul show-ului. Ceasul se încăpăţânează să stea pe loc, lumea se adună, vibraţia creşte. E ca o numărătoare inversă în timp ce te uiţi prostit la scenă şi încerci să ghiceşti ce te aşteaptă. Apoi începe bucuria principală, bucuria supremă, mama bucuriilor.

Spectacolul la care te-ai gândit în ultimele luni cu secvenţialitate de computer e în faţa ta. Se aude perfect, se vede total. E imposibil să nu fii ataşat într-un fel mai special de una din melodii, aşa că, atunci când o auzi, îi mai tragi inimii o bucurie mică şi vioaie. Asta a fost a opta deja. Discuţiile de după final, pe care le împarţi cu ceilalţi sunt încă un motiv de fericire. Apoi începe lunga stare de beatitudine, care va dura mult, mult timp. Şi care îţi va da o pulsaţie adolescentină ori de câte ori vei auzi o melodie cântată de cei pe care i-ai văzut pe scenă. Iar de fiecare dată când îţi vei vedea biletul pus în ramă pe perete, îţi vei aminti că ai cumpărat cu câteva zeci de euro un pachet întreg de bucurii.

Lucian Cremeneanu

(20 octombrie 2009)

Anunțuri