O prietenă de-a mea, care lucrează de vreo 8 ani într-o străinătate foarte îndepărtată de România, a venit acasă, în Oradea, pentru un concediu de câteva săptămâni. Zilele trecute, în casa părinţilor ei a sunat telefonul fix. Domnişoara a răspuns. La celălalt capăt era o voce de bărbat sobră, oficială, profesională. Iată conversaţia:

– Alo. Bună ziua. Sunt de la Centrul de sondare a opiniei publice X (prietena mea nu a reţinut denumirea).

– Bună ziua. Poftiţi.

– Mă numesc Cutărescu şi aş dori să vă reţin atenţia câteva minute pentru a-mi răspunde la câteva întrebări.

– Ce fel de întrebări?

– E vorba de nişte întrebări legate de veniturile dvs şi de actuala stare economică.

– Domnule, v-aş răspunde cu plăcere, dar eu nu locuiesc în România. Sunt acasă doar pentru câteva săptămâni, în concediu. Nu ştiu în ce măsură v-ar ajuta răspunsurile mele.

– Nu contează, a continuat vocea. Bănuiesc că aveţi în jurul dvs oameni cu venituri economice mici, pensionari cu pensii mici, plătiţi şi dvs taxe, votaţi…

– Domnule, nu plătesc taxe, pentru că, după cum v-am spus, nu trăiesc aici. Nici de votat nu votez, pentru că nu mă interesează.

– Nu vă interesează deloc?

– Nu.

– Atunci, doamnă, vă sugerez să plecaţi înapoi şi să ne lăsaţi aici, în nefericirea noastră.

Şi a închis.

Lucian Cremeneanu