În ţara unde toţi oamenii sunt răi şi se întâmplă numai nenorociri, în ţara în care toată lumea fură şi nimeni nu mai face fapte bune, mi s-au întâmplat, chiar astăzi, următoarele:

Conduceam pe o stradă din cartierul Nufărul. Am realizat că am trecut de blocul unde aveam treabă şi am căutat un loc unde să întorc. Când am urcat cu roţile din faţă pe trotuar, am auzit un discret „poc” dedesubt. Nu i-am dat atenţie şi am pornit în sens invers. După 20-30 de metri, un tip, care lucra ceva la o maşină pe marginea drumului, mi-a făcut semn să opresc.

– Ce s-a întâmplat?

– Ţi s-a desfăcut scutul şi freacă pe jos! m-a anunţat omul.

Am îngenuncheat în faţa maşinii. Avea dreptate. Ce dracu’ să mă fac? M-am apucat să mă scarpin în cap, modul meu secret de a rezolva situaţii. N-am apucat să parcurg jumătate din scalp, că omul mi-a mai dat o veste, bună de astă dată.

– Stai că te rezolv eu!

S-a dus la portbagajul maşinii la care meşterea. S-a întors cu o şurubelniţă şi patru holzşuruburi şi mi le-a pus în mână.

– Uite! Aici şi aici trebuie să prinzi două şi o să stea perfect, mi-a arătat locurile unde să le prind.

– Ăăă.. şi io… aici… cum… ca să…?

Omul mi-a privit mâinile şi când le-a văzut albe ca laptele, şi-a adus un preşuleţ, mi-a luat şurubelniţa din mână şi în 10 secunde a prins un şurub. Apoi mi-a arătat unde să-l prind pe al doilea. Am reuşit surprinzător de repede. I-am strâns mâna.

– Îţi mulţumesc mult.

– N-ai pentru ce! mi-a răspuns zâmbind modest.

– Ei, cum să n-am? Spune-mi cât mă costă?

– Nimic, ce să te coste?

Mi-a fost clar că nu va primi bani. Norocul meu că vis-a-vis era un ABC. Vânzătoarea ştia exact ce tip de bere bea vecinul ei. Două Bergenbier reci au rezolvat nota de plată. Poate că prietenii ştiu de ce.

Lucian Cremeneanu