Oamenii în vârstă au o anumită bucurie a vieții pe care un tânăr nu are cum să o intuiască, darămite să o atingă. Aceiași oameni în vârstă mai „suferă” de o gravă relaxare în fața sistemului/sistemelor, fapt care îi umple de pace interioară și dezinvoltură în relațiile cu ceilalți.

Pentru ei lucrurile au trecut, presiunea socială a dispărut, amenințările au ajuns glume, teama s-a dat peste cap și s-a transformat în râs în nas. Furiile s-au domolit, gloanțele s-au tras…

Le-au mai rămas doar cuvintele. Și muzica.

Mr. Cooper-Moore este un astfel de om. Fascinant pe scenă! Ce atitudine! Ce mod natural de a produce muzică! Ce imensă libertate auto-creată!

L-am cunoscut aseară, în Oradea, pe scenă cu Digital Primitives. O întâmplare muzicală grea, cu stiluri multe amestecate, peste toate domnind o libertate aproape totală deghizată în haos, în care următoarea notă putea fi oricare. Cu vorbe strigate de la mare distanță de microfon de o voce antrenată, pare-se, în biserică. Cu un saxofonist liber ca pasărea cerului (Assif Tsahar) și un tobar fără canoane (Chad Taylor).

” Dragostea dintre un bărbat și o femeie este minunată. Dragostea dintre un bărbat și un bărbat este minunată. Dragostea dintre o femeie și o femeie este minunată. Dragostea unui tată pentru copiii săi este minunată. Dragostea unei mame pentru copiii este minunată.” Da, dragostea e minunată, în general.

„Să nu credeți că nu-mi iubesc țara. Iubesc America. Dar asta nu mă împiedică să o critic. Toți criticăm ceea ce iubim, nu?” ne-a mărturisit Mr. Cooper-Moore după ce a proclamat că Americii i-a trecut timpul.

Do the people have the right to know? Do the people have the right to freely move around? Do the people have the right to assemble together? Do the people have the right to speak? Do the people have the right to protest? Do the people have the right to revolt against tyranny? 

YES!  

People have the right to know! People have the right to freely move around! People have the right to assemble together! People have the right to speak! People have the right to protest! People have the right to revolt against tyranny! Totul în sunet duios de saxofon călcat de ritmuri de tobe agitate.

Nu știu cum, dar la sfârșit ne-am pomenit bătând din palme și cântând cu toții „I’m so happy to be alive!” Un fel cântec de trezire. Dar oare ne-am trezit? Mi-e teamă, însă, că am apăsat în grup butonul ‘snooze’. Citiți mai jos de ce cred asta.

Concertul Digital Primitives de la Oradea a fost organizat de Muzica de Vest, se pare singurul site care organizează concerte în România. Felicitări și mulțumiri, George Staicu. Concertul a avut loc la Casa de Cultură a Municipiului Oradea, insituție pe cale de desființare. Desființare împotriva căreia nu a protestat nimeni.

Do the people have the right to protest?