Etichete
2013, A douăsprezecea noapte, Alexandru Mâzgăreanu, Anda Tămășanu, Ioana Dragoș Gajdo, Ion Luca Caragiale, Oradea, Pavel Sîrghi, Teatrul Regina Maria Oradea, William Shakespeare
Shakespeare și Caragiale ar fi fost prieteni foarte buni dacă s-ar fi întâlnit. Ar fi băut și s-ar fi distrat împreună, ar fi râs de cei din jur, probabil s-ar fi și contrazis uneori. Dacă ar fi avut cumva ideea să muncească împreună la un proiect, acela s-ar fi numit „A douăsprezecea noapte”.
Piesa care a avut premiera la Teatrul Regina Maria Oradea duminică, 17 martie, nu e plină de bățoșenia lingvistică a dlui Shakespeare, dar nici de țăcăneala balcanică pe care Mr. Caragiale a ridicat-o la rang de artă. Viziunea tânărului regizor Alexandru Mâzgăreanu, proaspătă și modernistă, combină foarte bine cele două ingrediente, rezultatul fiind o curgere fluentă a acțiunii pe scenă, fără timpi morți, fără momente de plictiseală, dar cu mult râs.
„A douăsprezecea noapte” este un Shakespeare ușor modernizat, care sper că nu le va cădea greu la stomac celor înamorați de variantele clasice. Nu trebuie uitat faptul că suntem în 2013, iar teatrul, cu tot respectul pentru marii săi scriitori și creatori, trebuie să țină pasul cu timpurile. Deși sunt convins că spectacolul se va mai rafina pe parcurs, e limpede deja că alegerea sa pentru această stagiune a fost inspirată.
Pentru o piesă scrisă acum mai bine de 400 de ani, montarea de la Oradea are un aer efervescent, plin de viață. Încurcăturile de situație, oamenii luați drept alții, uneltirile diabolice, dragostea nemărturisită și neîmpărtășită și o scrisoare pierdută cu intenție, amestecă hazul cu necazul într-un cocktail savuros.
Din nou un rol foarte greu cu mare risipă de energie pentru Ioana Dragoș Gajdo, care joacă în travesti, la fel ca mai tânăra sa colegă Anda Tămășanu, una din noile sosiri în Trupa Iosif Vulcan. De remarcat entuziasmanta manieră în care Pavel Sîrghi îl joacă pe Sir Andrew Aguecheek, care m-a dus cu gândul la marii clasici ai scenei.
Muzica, poate un pic cam multă, se cântă live în spectacol. Textele cântecelor s-au păstrat în engleză, ceea ce poate provoca o oarecare confuzie celor nefamiliarizați cu limba lui Shakespeare. Vocalistul „scârțâie” un pic, dar e normal. E doar un clovn.
Click aici pentru mai multe fotografii de la premieră făcute de fotograful Sebi Tonț.
P.S. Chiar înainte să închei articolul am aflat că a murit actrița Irina Petrescu. Un gând de recunoștință. R.I.P.
Lucian Cremeneanu
Un comentariu inedit , mi-a placut !
Poate ne vedem :
http://www.filarmonici.com/oradea.recital-cameral-pianul-calator-05-04-2013.html#311…
ApreciazăApreciază
Regizorul a masacrat o capodopera si tu ai masacrat limba romana in aceasta recenzie.
ApreciazăApreciază
Că nu ţi-a plăcut piesa înţeleg. Că nu ţi-a plăcut cronica, accept. Dar spune-mi ce masacre am făcut?
ApreciazăApreciază
LASA LULU,MASCARUL IN MASA AL LIMBII ROMANE IL EXECUTA ZILNIC ALTE PERSOANE!
MI-A PLACUT SPECTACOLUL SI FOARTE BINE ADUSA DIN CONDEI OPINIA TA,PE BLOGUL TAU ,CONFORMA MOTTOULUI TAU; CUM CA VIATA E ASA CUM O VEDEM!
ApreciazăApreciază