După „Argo„, oamenii filmelor din America s-au prins că publicul e cam plicitisit de super-eroii care rezolvă orice situaţie singuri, sfidând logica, curajul, legile fizice şi, deseori, chiar bunul simţ. Deci, dacă nu poţi folosi un super-erou, îţi trebuie musai un super-actor. „Captain Phillips” e un film serios, bazat pe o situaţie reală, care prezintă una din cele mai spectaculoase, delicate, dar şi absurde situaţii în care a fost pusă vreodată forţa de reacţie americană.

În Oceanul Indian, patru piraţi somalezi au un ostatic pe o barcă de salvare ca o cutie de conservă. Sunt înconjuraţi de vase de luptă, trupe SEAL, survolaţi de un elicopter şi supravegheaţi de un avion spion într-o operaţiunea militară ordonată direct de la Casa Albă. Americanii sunt de un milion de ori mai bine înarmaţi decât piraţii şi, totuşi, au mâinile legate fiindcă trebuie să protejeze viaţa conaţionalului lor luat ostatic.

Filmul e făcut după o carte scrisă tocmai de ostaticul în cauză, căpitanulul Richard Phillips, care a păţit-o în 2009. Deci acţiunea este realistă şi prea puţin cosmetizată. Tom Hanks, expert în a domina ecranul de unul singur, îşi pune faţa la bătaie pentru jumătate din film, trecând perfect prin toate stările generate de o astfel de situaţie. Un plus de dramatism vine din partea somalezilor, foarte lăudaţi de Tom Hanks după încheierea filmărilor. Despre actorul somalez Barkhan Abdi, născut pentru a fi personaj negativ, a început să se vorbească pe la colţuri în legătură cu un posibil pemiu Oscar.

Regia filmului gradează deosebit de bine tensiunea, astfel încât, la final, când luminile s-au aprins în sală, am văzut un public apăsat, marcat de ceea ce trăise din scaun. Aproape că nimeni nu a vorbit pe drumul înspre ieşirea din cinema. Eu zic că ăsta e un semn bun. Recomand.