Două concerte ţinute în Oradea la distanţă de câteva zile mi-au atras atenţia în mod special. Am ales să le relatez în acelaşi material, veţi vedea mai jos de ce. 

Această prezentare necesită JavaScript.

Foto: Evenimente Oradea

Zoli Toth – Bach in ShowBiz

În primul (9 mai), fostul component al trupei Sistem, Zoli Toth, şi-a prezentat noul proiect intitulat „Bach in ShowBiz”. Supărându-i puţin pe conservatorii iremediabil contaminaţi de morga specială a uriaşului compozitor, Adrian Enescu a scuturat de praf câteva din temele sale cele mai cunoscute, le-a minimalizat şi le-a dat un aer proaspăt. Zoli Toth le-a interpretat cu grijă şi sensibilitate la vibraphone şi marimba, acompaniat de o vioară şi un violoncel, fără să aducă nicio atingere prestigiului marelui compozitor baroc.

Bucăţile muzicale au probat încă o dată maturitatea muzicală a lui Enescu (Adrian Enescu, fireşte) şi au marcat începutul unei noi etape în viaţa artistică a lui Zoli Toth. „Bach in ShowBiz” poate fi un avantaj pentru toţi cei implicaţi, inclusiv pentru muzica clasică, în general. Deşi sala n-a fost plină, a existat mult tineret în public. O performanţă categorică, în condiţiile în care industria muzicii clasice din România se confruntă cu marea problemă a îmbătrânirii publicului.

Am de obiectat doar asupra unui termen folosit în promovarea conceptului muzical: formula „reinventarea lui Bach” poate părea uşor nerespectuoasă. Eu aş opta pentru „reîmprospătarea lui Bach”, ceea ce ar fi mult mai potrivit şi mai aproape de adevăr.

Această prezentare necesită JavaScript.

Foto: Evenimente Oradea

Bogdan Ota – Piano by the candlelight

Al doilea eveniment (14 mai) l-a avut în prim plan pe Bogdan Ota, pianistul român care a luat locul 2 la „Norvegienii au talent”. Vă mărturisesc sincer că nu auzisem de el înainte, aşadar a fost loc pentru o mare surpriză. Înainte de a fi un talentat pianist, Bogdan Ota este un compozitor foarte inspirat, cu un simţ muzical de excepţie. Lucrările sale, uşor asemănătoare ca structură (început lent, creştere graduală, explozie, descreştere, linişte), sunt extrem de cinematografice, creează imagini şi stimulează imaginaţia. Începusem la un moment dat să mă gândesc ce grozavă muzică de film ar putea face Bogdan Ota şi tocmai atunci a urmat o piesă scrisă pentru un scurt-metraj norvegian.

Recitalul lui Bogdan a fost dovada că aceste concursuri de talente, organizate epidemic strict de dragul audienţei, reuşesc să scoată la iveală şi altceva decât viitori cântăreţi la nunţi. Am văzut la lucru un artist în adevăratul sens al cuvântului, nu un tânăr în căutarea notorietăţii. Îi urez mult noroc în pasul spre scena mare, iar albumul proaspăt lansat, „Day of wrath”, să fie doar primul dintr-o lungă serie.

Nu am ales întâmplător să scriu despre aceste evenimente împreună. Elementele comune ale celor două întâmplări artistice au fost eleganţa şi bunul gust. Şi Zoli Toth, şi Bogdan Ota au avut o atitudine exemplară pe scenă, atât în interpretări, cât şi în discursurile către public. Au reuşit să-mi genereze o undă de încredere în viitorul muzicii din România. Ambele concerte au avut loc în sala Enescu-Bartok (George Enescu, fireşte) a Filarmonicii orădene şi ar fi meritat o audienţă mai numeroasă. Dar se pare că „5 minute pentru Oradea” nu au fost suficiente. 🙂

Lucian Cremeneanu