Etichete

, , , , ,

famous-opening-party

Când cluburile se mută în aer liber pe timpul verii, se creează o atmosferă de libertate, de vacanţă, de nou. Acelaşi oraş, cam aceiaşi oameni, dar o cu totul altă ambianţă. Deschiderea oficială a sezonului de vară Famous Place, de vineri noaptea (20 iunie), a adunat câteva sute de oameni la Hanul Pescarilor – de la adolescenţi puşi pe distracţie până la oameni de care părinţii te învaţă să te fereşti. Petrecerea inaugurală a avut de toate, unele pregătite, altele neprevăzute.

Am intrat pe lângă o formaţie de bodyguarzi copiaţi din filme – costume negre, frizuri îngrijite, căşti de comunicaţie à la Secret Service şi, bineînţeles, mulţi muşchi. Unul dintre ei m-a surprins plăcut cu un „Bine aţi venit” murmurat. Deşi era trecut de ora 11 noaptea, locul nu era încă plin. Mi s-a părut ciudat să văd zona centrală a spaţiului ocupată de mese. În astfel de ocazii, un stand-up party e mai indicat – oamenii se mişcă mai uşor, comunică mai bine, se bâţâie mai mult. Dar românilor le place să stea la masă, semn de importanţă şi indicator de lene.

După miezul nopţii terasa s-a umplut. Treptat, nivelul de sunet a început să crească, iar pe două cuburi negre cu pretenţie de mini-scene au apărut dansatoare cu forme provocatoare şi haine minime, în ciuda frigului destul de pătrunzător. Veteranul DJ Chrom a fost cel mai bun ingredient al serii. Inspirat şi creativ, a stârnit deseori strigăte de bucurie. A început programul cu muzică dance electronică şi l-a dinamizat pe parcurs cu hituri remixate, house, hip-hop şi inflexiuni de rock sau dubstep. Sunet bun, instalaţie de lumini suficientă, deşi putea fi mai spectaculoasă.

La cele două baruri tot mai aglomerate singura bere care putea fi servită rece era, culmea, şi cea mai scumpă. Temperatura, mult prea neprietenoasă pentru o seară de vară (cam 13-14 grade), a avut un efect nefast asupra domniţelor. Cele care au venit cu pielea la vedere au tremurat, cele mai îmbrăcate au atras mai puţine priviri. Mersul la toaletă a fost o aventură de uitat repede – cozi mari la fete, mizerie la băieţi. Când ai câteva sute de clienţi care trebuie să împartă două toalete un pic mai mari decât cele de acasă, e firesc să se întâmple aşa. Pe la 3 jumate, o ploaie rece a dat semnalul pentru începutul sfârşitului, deşi o bună parte din muşterii au rămas pe baricade, sub acoperişurile retractabile.

La plecare, în faţa intrării, am prins şi o neprogramată: un conflict între două tabere. Nervi mulţi, priviri pline de ură, ameninţări, îmbrânceli, apoi pumni şi şuturi. De la câţiva paşi, armata de bodyguarzi privea cuminte, semn că protagoniştii erau prea importanţi. S-au dat telefoane, s-au solicitat ajutoare. Nu ştiu de ce s-au luat, nu ştiu cum s-a terminat. Am plecat tocmai când în marele deranj a apărut şi un pistol adus în grabă de cineva. De departe, din boxe, John Newman urla împreună cu mulţimea: „I need to know now, can you love me again?”.

Lucian Cremeneanu