Etichete

, , , , , , , , , ,

IMG_9605

Un concert cu iz de teatru? Un spectacol cu sound de club? O operă post-folclor cu dedicaţie? „Hai iu iu nu hey you you” a fost câte puţin din toate. Şi a fost bine!

Ieri, după prânz, în sala mare a teatrului se auzeau nişte bubuituri nefireşti. Am intrat tiptil. Se întâmpla o probă de sunet ca preludiu al unei repetiţii. Într-o parte a scenei, în faţa unui pupitru de DJ, un tip cu barbă făcea să tremure candelabrele. Dacă aş fi ştiut atunci că e Vlaicu Golcea, cel care a semnat şi muzica excelentului spectacol „Life Sequences Profile” din prima zi a festivalului, aş fi urcat pe scenă să-l felicit. Dar n-am ştiut. Am aflat abia seara, când am intrat la spectacol.

Fotografii de Remus Toderici (partyoradea.ro)

Această prezentare necesită JavaScript.

„Hai iu iu nu hey you you” este un omagiu adus Mariei Tănase. Cântecele cu care legenda folclorului românesc a devenit ultra-cunoscută au fost remixate într-o manieră pe cât de modernă şi spectaculoasă, pe atât de respectuoasă. Deşi o are trecută prima pe afiş, spectacolul regizorului Radu Afrim nu face exces de Maia Morgenstern. Actriţa apare pe scenă la început, amorsează atmosfera cu un cântec acapella sorbind dintr-un pahar de vin, iar apoi se retrage. Am mai văzut-o doar de trei ori până la final, dansând.

Prim-planul le-a fost lăsat tinerilor, care au vizitat microfonul pe rând. Fiecare a venit cu bucăţica lui de Maria Tănase. De pe ecranul mare cât toată scena, doamna eternă a folclorului îi privea cu încredere şi recunoştinţă. Are şi de ce! Generaţia asta de tineri minunaţi i-a resuscitat cele mai mari cântece şi i le duce mai departe cu talent, sensibilitate şi umor.

Îmi era teamă ca abordarea dubase va părea agresivă şi va crispa publicul. N-a fost cazul. Gheaţa s-a spart definitiv atunci când la microfon a ajuns Ruxandra Maniu. Din două gesturi şi trei triluri, corpolenta şi simpatica domniţă ne-a cucerit pe toţi. Din acel moment încolo, aplauzele au fost din ce în ce mai vii, iar bucuria tot mai mare. Spectacolul nu a avut un fir narativ, vocile s-au succedat la microfon ca la un concert. Momentele coregrafice au îndulcit tranziţia de la un cântec la altul.

Cuplul de instrumentişti de la vioară şi acordeon s-a jucat cu temele muzicale până dincolo de limita umorului. Mi-au amintit de Radu Gheorghe cu vioara lui, de Valentin Darie (violonistul din grupul Divertis) cu vioara lui şi chiar de un moment asemănător dintr-un spectacol Cirque du Soleil. Reinterpretarea celebrei „Lume, lume” (Flavia Giurgiu la voce)  a fost unul din cele mai apreciate momente ale spectacolului, iar „Ciuleandra” poate cel mai spectaculos.

Dodă, dodă, Uhăi, bade, Doina din Maramureş, Mărie şi Mărioară, Trenule, maşină mică, Cine iubeşte şi lasă, Mărioara de la Gorj… Toate au fost acolo, într-o seară care a produs mai zâmbete sincere şi bucurie autentică. Singurul meu regret este că sala teatrului nu a fost plină nici de data asta, aşa cum ar fi trebuit să fie. Poate astăzi.

Lucian Cremeneanu