De cum pe scenă au intrat
Toţi s-au pus pe recitat.
De la start pân’ la sfârşit
Doar în versuri au vorbit.
Show-ul, ţineţi-vă bine,
S-a jucat numai în rime!
De nu era invitat
Precis ar fi câştigat.

Unicorn, şopârlă mică,
Un lup şi o păsărică,
Un Adam, o Evă goală
Cu mâna pusă în poală,
Ăsta a cam fost decorul.
Plus o masă şi pridvorul,
În care, de început,
Toaca de lemn s-a bătut.

O familie, o casă,
În mijloc o albă masă.
Al tuturor mare năduf
E un individ, Tartuffe,
Pe care-l cred mincinos,
Fals ca om şi credincios.
Dar capul familiei,
Nu crede la fel ca ei.

Orgon vrea să îi dea fata,
Ce de măritat e gata,
Lui Tartuffe. Dar ce durere,
Ea zice că mai bine piere.
Fratele ce-i ţine parte
Izgonit este departe.
Nici chiar vitrega lor mamă
Nu e băgată în seamă.

Şefului familiei
Nu-i pasă de soarta ei.
De Tartuffe cel chel vrăjit,
Cu ai săi s-a ciondănit.
Tartuffe, mare şmecher mare,
Cu cruce la cingătoare,
Are gânduri necurate
Şi atacă pe la spate.

Într-o seară, discutând
Cu femeia şi flirtând,
Îi spune că o iubeşte.
Ea aproape că-l pocneşte.
Îl pârăşte soţului,
Însă, vai de soarta lui,
Orgon nu crede, ba chiar
O ponegreşte iar şi iar.

Ea propune un flagrant
Şi se pune de garant
Necinstei Tartuffe-ului.
Sugerează soţului
Să asiste de sub masă
Cum Tartuffe o lasă groasă.
Chelul rău cade-n capcană
Şi-o călăreşte pe damă.

Însă, vai, fatalitate!
Orgon nimic nu mai poate.
Căci toată averea lui
I-a donat-o chelului.
Familia se şochează,
Hainele împachetează,
Şi cu mobila şi masa
Iute părăseşte casa.

Asta a cam fost povestea
Căreia i s-a dus vestea
Şi care a fost de vină
Că sala teatrului fu plină.
Spectatorii s-au distrat,
Straşnic i-au aplaudat
Pe actori, actriţe, însă
Şi pe Victor Ioan Frunză.

S-a râs ca la balamuc
De la rime cu bucluc,
De la glume curajoase
Şi de la ironii groase.
Dintr-un text bine tradus
Din condei perfect adus.
Montare deşteaptă, vie,
Ce mai, mare comedie!