Etichete

, , , , , , , , , , , , , ,

Trecere

Foto Smaranda Chişbora, Bihoreanul

Puţine lucruri îi excită mai tare pe politicienii români decât tăiatul de panglici. Acesta este momentul în care toată munca lor încâlcită, greu de înţeles şi de explicat devine vizibilă, limpede, transparentă. „Uitaţi ce lucru bun v-am făcut, dragii mei”, pare să spună politicianul cu foarfeca în mână, uneori aceeaşi foarfecă pe care a folosit-o, cu câteva minute înainte, să taie dintr-un buget sau altul. Am cunoscut primari gata să-şi taie chiar şi panglica tricoloră de la piept, dacă prin preajmă s-ar fi aflat o cameră de filmat sau fotografiat şi un reporter.

Cu gândurile astea am plecat joi la inaugurarea noului pod din zona Dragoş Vodă. Deşi am ajuns cu puţine minute înainte de începerea evenimentului, în zonă nu era mare forfotă. Două maşini de Poliţie erau instalate la fiecare capăt al podului, iar câţiva agenţi numărau fanioanele pe care urmau să le împartă primilor şoferi care aşteptau la coadă să traverseze. Niciun costum de politician, nicio tribună pentru speech-uri, nicio panglică tricoloră.

Dacă în privinţa termenului de execuţie s-a folosit metoda românească, la inaugurare s-a aplicat exactitatea japoneză. Fix la 18:00, maşinile au început să curgă lin peste pod din ambele sensuri. După câteva secunde a trecut şi primul biciclist. La 18:03 a trecut şi primarul la volanul bolomobilului de serviciu. A salutat din priviri câţiva cunoscuţi şi a dispărut spre centru. La 18:15 a trecut primul cărucior de copil. La 18:27 s-a înregistrat şi prima neacordare de prioritate pietonilor: Gheorghe Carp era cât pe ce să fie călcat pe bombeuri de o maşină, dar fostul viceprimar n-a dat prea mare importanţă evenimentului.

Podurile sunt foarte necesare pentru oraşele străbătute de ape curgătoare. Dar, la fel ca orice altă investiţie majoră, ele nu se pot face prin consens popular. Oamenii de rând nu au viziune nici în ceea ce priveşte propriile locuinţe, darmite pentru un oraş întreg? Ţineţi minte, probabil, ce revoltaţi erau unii când s-a construit podul Sovata.

Dacă pentru tot ce s-a făcut de-a lungul timpului s-ar fi organizat un plebiscit, cred că Oradea n-ar fi avut astăzi nici măcar Crişul Repede. Ca orădean şi conducător auto, mă bucur de inaugurarea podului Dragoş Vodă (nu cred că cineva îi va spune Podul Mareşal Constantin Prezan). Sper doar ca cele două benzi (una pe sens) să nu se dovedească insuficiente în viitorul apropiat.

După ce traficul pe pod a mai scăzut, i-am rugat pe câţiva dintre cei rămaşi să facem o fotografie pe trecerea de pietoni. Mi s-au alăturat purtătoarea de cuvânt a Primăriei, Anca Grama, soţia consilierului local Cristian Puşcaş, Bianca, şi fostul coleg de la Radio Sonvest, Andrei Şandor, în prezent la BihorŞtiri.ro. După câteva duble, am reuşit să imităm celebra copertă de album a grupului Beatles, „Abbey Road”, înregistrat pe vremea când niciunul dintre noi nu se născuse. Poza a ajuns rapid pe Facebook şi încă adună like-uri. Un exemplu clasic despre cum să te lauzi cu munca altora.

Lucian Cremeneanu

Anunțuri