Când o trupă mare din America face turneu în Europa cu opriri şi la Budapesta, şi la Bucureşti, ca orice orădean normal la cap alegi concertul de la Budapesta. Doar n-o să stai 12 ore în tren până în capitala noastră când poţi să faci doar 3 ore cu maşina până în capitala lor! O diferenţă de care merită profitat până nu se supără prim-ministrul maghiar Viktor Orbán şi ne trage şi nouă un gard la graniţă.

Şi iată-ne în faţa intrării PeCsa Music Garden cu două bagaje mari în spate şi cu două întrebări la fel de mari: „Oare ne lasă cu ele înăuntru? Iar dacă nu, există un loc în care să le lăsăm?” Primul om de la security ne-a spulberat speranţele: „Nu se poate. Staţi să o chem pe şefa.”

Dar când şefa este o tipă simpatică, uşor plinuţă, pe nume Piroska, orice se poate rezolva: „Haideţi cu mine”, ne-a zis şi ne-a dus să lăsăm bagajele în spatele tonetei de hotdog. „Avem şi un om de la security aici, deci nu va fi nicio problemă”, ne-a asigurat Piri înainte să îşi vadă de alte treburi. Mai că n-am pupat-o.

PeCsa Music Garden este un spaţiu foarte intim, chiar mic aş putea spune. A fost plin, dar fără să fie înghesuială. Estimez o audienţă de 2000 de spectatori. Toto nu a gândit nu turneu de mega-concerte ci, mai degrabă, o serie de întâlniri cu fanii. Titlul „O seară cu Toto” a fost cum nu se putea mai potrivit.

În ciuda istoriei sale excepţionale, Toto nu e trupa care să mai adune zeci de mii de oameni la un show. În schimb, s-a bazat întotdeauna pe un public de mare calitate, loial şi bun cunoscător, care i-a fost alături indiferent de urcuşuri, coborâşuri sau pauze de activitate. Apropo de asta, Steve Porcaro le-a mulţumit public tuturor celor care au fost alături de trupă în luna martie, când doamna cu coasă a trecut din nou prin trupă şi l-a luat pe basistul Mike Porcaro.

Dacă Beatles reprezintă platina în muzica rock, grupul Toto poate fi asemănat, fără îndoială, cu carbonul. De ce? Pentru că, asemenea carbonului, care se găseşte în toate formele de viaţă, e greu să identifici un album notabil din zona pop, rock sau jazz, la care vreunul dintre membrii sau colaboratorii Toto să nu fi contribuit ca instrumentist de studio. Pe scurt, muzicienii care s-au aflat pe scenă în seara de 26 iunie 2015, la Budapesta, apar în total pe mai bine de 5000 (cinci mii) de albume!

Playlistul concertului a fost o îngemănare optimă între noul album care e promovat în turneu („XIV”), cântecele clasice ale trupei şi altele scoase de la naftalină. De notat că Toto a mai concertat de două ori în capitala Ungariei până acum. Poate tocmai de aceea, playlistul a fost uşor diferit de cel de la Bucureşti, unde trupa s-a aflat pentru prima dată.

[youtube https://www.youtube.com/watch?v=o2m_9SHWuy8]

Din respect, din bun simţ, din profesionalism sau din toate trei la un loc, muzicienii au intrat pe scenă exact la ora trecută pe bilet (20:00) şi au încheiat cu un minut înainte de ora la care concertul trebuia să se încheie (22:00). Un început de concert sec, fără urale şi cu puţine aplauze, o melodie de pe albumul nou, apoi imediat un hit, urmat de o altă melodie nouă… Şi, tot aşa, publicul s-a încălzit tot mai tare, atmosfera a câştigat treptat grade Celsius, iar Toto şi-a luat repertoriul la periat.

N-am avut şansa să-l vedem pe bateristul Simon Philips, care s-a dedicat carierei solo, dar înlocuitorul său, Shannon Forrest, a făcut o pereche incredibilă cu excepţionalul percuţionist Lenny Castro (tocmai în timp ce scriu rândurile astea îl văd la TV, alături de Bonamassa, într-un concert acustic).

Pentru mine, marea bucurie a fost vocalistul Joe Williams (fiul compozitorului de muzică de film John Williams). O voce care nu avea voie să nu facă rock şi care, slavă Domnului, s-a întors în trupă. Un alt „întors” este bassistul iniţial al trupei, David Hungate, care a părăsit formaţia acum 22 de ani. Au apucat să repete doar de 3 ori înainte de primul concert din turneu, dar totul a mers ca uns.

Chitaristul Steve Lukather şi clăparii David Paich şi Steve Porcaro au completat un tablou armonios, au şlefuit în permanenţă muchiile recitalului astfel încât să nu deranjeze oricum l-ai apuca. Sunetul a fost optim, nici prea tare, nici prea încet, volumele au fost dozate perfect (şi nu mi-e teamă să folosesc cuvântul perfect). Rareori mi s-a întâmplat să aud perfect fiecare instrument de pe scenă.

În public l-am zărit şi pe Alapi István, chitaristul grupului Edda, pe care l-am prins zâmbind lung la două solouri ale lui Steve Lukather. A fost ca o confirmare în plus a faptului că pe scenă se întâmpla exact ce trebuia să se întâmple.

Lucian Cremeneanu

Setlist Toto Budapesta 26 Iunie 2015:

Runnin’ out of time [2015] *** I’ll supply the love [1979] *** Burn [2015] *** Stranger in town [1984] *** I won’t hold you back [1982] *** Hold the line [1978] *** Takin’ it back [1978] *** Never enough [1992] *** Pamela [1988] *** Great expectations [2015] *** Without your love [cu Little wing (J. Hendrix) la sfârşit] [1986] *** Holy war [2015] *** The road goes on [1995] *** Orphan [XIV] *** Rosanna [1982] *** On the run [1998] *** Africa [1982]