Etichete
America, Batman, Băile Felix, Doomsday, Fetițele Powerpuff, Lex Luthor, Lois Lane, Oradea, Superman, Wonder Woman
Cei care spun în stânga şi în dreapta că primarul Bolojan distruge Oradea ar trebui să meargă la filmul „Batman vs Superman – Dawn Of Justice” să vadă ce potenţial distructiv au cei mai îndrăgiţi eroi ai Americii. Când aceşti doi super-cetăţeni se întâlnesc faţă în faţă cu orgoliile şi pipotele umflate, manipulaţi din umbră de un geniu malefic, e recomandabil să fii plecat în concediu, în delegaţie, oriunde, chiar şi la mama-soacră, numai să nu fii acasă.
Filmul cu buget de un sfert de miliard de dolari ne prezintă într-o manieră întunecată doi super-eroi insuficient de inteligenţi pentru a-şi da seama că cineva îi sapă şi îi învrăjbeşte unul împotriva celuilalt. Acel cineva, să-i zicem Lex Luthor, vrea să încheie un contract păgubos cu statul, dar statul american are mai multe testicule decât cel român şi îl refuză. Supărat, Lex îl aduce la viaţă pe Doomsday, o creatură îngrozitoare făcută din rămăşiţele unui extraterestru venit în preambulul filmului pe Terra la secerat de vieţi, şi îşi începe planul dement.
Dar să revenim la super-eroii noştri: cel care se deghizează cu ochelarii şi poartă chiloţii peste pantaloni şi cel care se maschează cu urechi de liliac şi conduce o maşină science-fiction, aparent singura sa super-putere. Confruntarea dintre Batman şi Superman este de un ridicol extrem, pe care banda desenată nu-l putea suporta; de aceea, probabil, s-o fi şi mutat pe peliculă.
După o cafteală extenuantă, cei doi îşi spun „Bă, da’ ce proşti suntem!” şi se aliază cu Wonder Woman, singura femeie care are curajul să intre cu părul desfăcut într-o luptă în care se folosesc flăcări şi plasmă fără teama că-şi arde vârfurile. Cu forţele puse la comun asemenea Fetiţelor Powerpuff, cei trei încep bătălia împotriva lui Doomsday, ajutaţi şi de gagica lui Superman, ziarista Lois Lane, ca să nu zică lumea că presa nu face nimic.
Cum arată mediul înconjurător după ce se termină deranjul? Hai să zicem că agricultura ecologică va fi imposibilă în următoarele decenii. Dacă ostilităţile s-ar fi purtat în Oradea, îndrăgitul nostru municipiu nu s-ar mai fi unificat cu Băile Felix în vecii vecilor pe simplul motiv că ambele ar fi dispărut de pe faţa pământului împreună cu jumătate din judeţ. Filmul se încheie cu o super-înmormântare, căci nu poţi ajunge cu adevărat la inimile oamenilor dacă nu învii în partea a doua şi le demonstrezi că ai viaţă veşnică.
Dacă ieşeam pe la jumătatea filmului rămâneam cu impresia că e unul bunicel. Dar, mânat de curiozitate, am rămas până la final. Mi-a trebuit o seară întreagă să scap de senzaţia de jenă că am fost în sală, o seară în care a trebuit să fac ceva şi mai ruşinos – să cânt în public, la karaoke – pentru a putea ajunge la pace cu mine însumi. Superman rămâne în continuare super-eroul meu preferat, chiar dacă în filmul ăsta s-a cam făcut de ruşine. Iar pentru Batman am un singur mesaj: Mai încercaţi!
„Confruntarea dintre Batman şi Superman este de un ridicol extrem, pe care banda desenată nu-l putea suporta”
Caută puțin despre Frank Miller și The Dark Knight Returns, vei fi surprins despre efectul acestei publicații asupra industriei benzilor desenate. Înțeleg că suntem pe internet și fiecare își dă cu părerea despre orice, chiar dacă nu are habar despre ce vorbește, dar nu e greu să te informezi puțin înainte.
ApreciazăApreciază
Uită-te la film și mai vorbim. Iar dacă nu ți se pare de un ridicol extrem confruntarea, nu e nicio problemă. Și uite că-mi dădui cu părerea din nou. 🙂
ApreciazăApreciază
Bineînțeles că m-am uitat deja la film, eu nu am vorbit în necunoștință de cauză 🙂
Nu știu ce ți-a părut atât de ridicol. Din nou, îți sugerez să arunci un ochi peste publicația de mai sus, dacă vrei detalii. Dacă nu, putem continua să povestim fără să știm amândoi despre ce e vorba 🙂
ApreciazăApreciază
Na, bine, hai să povestim. În primul rând, n-am mai citit benzi desenate din copilărie. Țin minte că acolo, deși totul este permis, parcă nu exista așa de multă exagerare. Benzile desenate aveau tendința de a simula o oarecare realitate palpabilă, ce dădea impresia posibilului și făcea povestea credibilă. Când s-au mutat pe ecran, în special după ce fenomenul CGI a luat-o razna ca amploare tehnică și posibilități, benzile desenate nu numai că au surpasat grotesc realitatea, dar au și umilit-o din toate pozițiile. Prin expresia mea ”confruntarea este de un ridicol extrem, pe care banda desenată nu-l putea suporta” exprimam ideea că, în variantă desenată, bătălia nu mi s-ar fi părut atât de penibilă. Pe ecran, însă, a fost de-a dreptul jignitoare, mai ales că nu fusesem avertizați că filmul este interzis persoanelor peste 14 ani. Dacă se poate face orice cu computerul în ziua de azi, nu înseamnă că trebuie să-l lăsăm pe el să creeze în locul nostru. Sper că am fost limpede. Dar totul este o chestiune de gust. Dacă ți-a plăcut, foarte bine, nu te ceartă nimeni. Dar dacă mie mi s-a părut o porcărie revoltătoare, am dreptul să mă exprim. E site-ul meu, sunt gândurile și părerile mele, nu te obligă nimeni să fii de acord cu mine. Spor la lecții!
ApreciazăApreciază
„Prin expresia mea ”confruntarea este de un ridicol extrem, pe care banda desenată nu-l putea suporta” exprimam ideea că, în variantă desenată, bătălia nu mi s-ar fi părut atât de penibilă. Pe ecran, însă, a fost de-a dreptul jignitoare, mai ales că nu fusesem avertizați că filmul este interzis persoanelor peste 14 ani. ”
Hai c-ai întors-o ca la Ploiești. E clar că nu știi despre ce vorbești. Spor la blogăreală.
ApreciazăApreciază