Tipul care mi-a povestit întâmplarea neverosimilă de mai jos era, acum câteva zile, acasă cu soţia şi cu câţiva prieteni veniţi în vizită. În timp ce stătea la palavre cu musafirii, atenţia i-a fost atrasă de o maşină care tocmai parca în faţa casei sale. Curios, a ieşit în întâmpinare. Din automobil au coborât un bărbat şi o femeie, tipa frumoasă rău, după relatările sale. Omul nostru i-a salutat şi se pregătea să îi întrebe pe cine caută, dar n-a mai apucat. Cuplul s-a prezentat scurt şi a intrat direct în casă, fără alte invitaţii.

Odată intraţi, s-au descălţat şi s-au aşezat la masă. Soţia gazdei îi privea derutată, încurcată, fără să ştie ce se întâmplă. În aer plutea o senzaţie de jenă reciprocă, la fel ca atunci când, într-un compartiment de tren, te trezeşti faţă în faţă cu nişte necunoscuţi cu care nu ai ce vorbi. Într-un final, oaspeţii au deschis gura: „Dar numai aşa puţini suntem? Noi suntem primii?”. Gazda i-a privit încurcat şi a replicat cu ceea ce îi trecea prin cap de minute bune: „Cred că aţi greşit adresa”.

Oaspeţii şi-au rotit privirile prin cameră şi au descoperit că sunt priviţi din toate direcţiile de mai multe icoane ortodoxe. „Ce să fac, dacă la 37 de ani m-am făcut student la Teologie?”, şi-a zis bărbatul, observând privirile încurcate ale celor doi musafir-surpriză, care începuseră să-şi dea seama că ceva nu e în regulă şi tocmai îşi schimbau culoarea în roşu intens. În momentul acela, unul dintre prietenii aflaţi în vizită, care începuse să miroasă ceva, s-a aplecat la urechea gazdei şi i-a şoptit câteva cuvinte.

Studentul la teologie a rămas cu gura căscată. În minte i s-a aprins un bec mare, roşu, ce pâlpâia din ce în ce mai tare. „Sigur nu aţi greşit adresa? Cum îi cheamă pe cei pe care îi căutaţi?”, a mai reuşit să îngaime. Însă n-a mai primit niciun răspuns. Cei doi s-au ridicat, s-au încălţat şi au ieşit pe uşă cu viteza luminii. S-au urcat în maşină şi au demarat fără să privească înapoi. Vorbele şoptite la ureche cu câteva clipe înainte începeau să capete sens şi să explice toată ciudăţenia întâmplării: „Bă, io cred că ăştia caută un party de swingeri”…

Teoria prietenului cel perspicace s-a confirmat parţial. Pe o stradă alăturată, în faţa unei case, era aglomeraţie mare de maşini din mai multe judeţe din Ardeal şi Banat. Aşa cum vecinii bănuiau de ceva vreme, la adresa respectivă se petreceau astfel de adunări pline de dragoste între cupluri. Cei doi neatenţi greşiseră pur şi simplu adresa, derutaţi de maşinile parcate în faţa casei. Dar setul de icoane, cu Mântuitorul şi Sfânta Sa Mamă în prim-plan, i-a alungat ca pe draci din casa bieților oameni, care, la câteva ore după întâmplare, încă se chinuiau să se oprească din râs.

Păi, aveau şi de ce râde: scăpaseră destul de ieftin.

Lucian Cremeneanu

Anunțuri