Într-o zi a anului 2012, Luiz Alberto, un american cu origini braziliene, s-a așezat la calculator, și-a deschis pagina de Facebook și, din 2-3 click-uri, a creat un grup în care să comunice cu prietenii lui iubitori de vin. L-a denumit #winelover. Era 14 Februarie. Peste ceva timp, avea să afle că 14 februarie este și ziua în care, în Balcani, este sărbătorit Sf. Trifon, protectorul… podgoriilor și al vinificatorilor! 🙂 Coincidență!

Reacția oamenilor a fost peste așteptări. Numărul membrilor a crescut amețitor și a sărit în prezent de 26.000. Grupul s-a transformat într-o adevărată comunitate online care, însă, nu stă doar cu ochii în ecrane și în monitoare. Din când în când, se organizează întâlniri offline, așa-numitele ”hangouts”, în diverse locuri din lume, de obicei acolo unde se găsesc vinuri interesante.

Așa am ajuns să îl cunosc pe Luiz, în Oradea, în urmă cu câteva zile, când am stat la aceeași masă la Enoteca Millésime. Venea de la Budapesta împreună cu un grup de prieteni din grupul #winelover adunați din toată lumea: SUA, Italia, Grecia, Brazilia, Germania, Olanda, Ungaria și Marea Britanie.

Orădeanul Șerban Șincai, consul al #winelover în România (da, #winelover are ambasadori și consuli în câteva țări), a organizat împreună cu colegii de la Asociația pentru Cultura și Civilizația Vinului Millésime o seară de degustare la enotecă și un tur de o zi pe la câteva podgorii din vestul României.

Pe scurt despre seara de la enoteca din Cetate: Luiz Alberto a fost făcut membru de onoare al Millésime de către Dorin Popa, președintele Asociației, muzicianul Romulus Cipariu a cântat la țambal ”Ciocârlia”, dar și melodii internaționale, iar minunatul Nelu Matei a pregătit mâncarea. Toată lumea prezentă a stat cu nasul prin vinuri – un Sauvignon Blanc de la Știrbey din 2011, un Mysterium Roze de la Jidvei, un Riesling cu Sauvignon de la S.E.R.V.E. și încă vreo 5 vinuri roșii, dintre care îmi amintesc cel mai bine 3 Fete Negre, de la Aurelia Vișinescu. O selecție excelentă, făcută de oameni care se pricep.

A doua zi, dis-de-dimineață, oaspeții străini împreună cu gazdele române au plecat cu două microbuze într-un mini-turneu de vizitare și degustare pe la câteva podgorii și crame din județele Satu Mare și Sălaj: Rătești, Carastelec, Nachbil și Fort Silvan.

La Crama Rătești, degustarea a avut loc în subsolul Cetății Ardud, transformată în galerie de artă și muzeu de către un curator inimos pe nume Ștefan Berci. Vinurile nu s-au ridicat la nivelul cetății – de la ”acceptabile” (cele albe) la ”deocamdată nu” (cele roșii). În schimb, excelentele brânzeturi de însoțire care au umplut masa ne-au transformat pe toți în șoareci. Cetatea, mai exact ce a rămas din ea, a fost renovată cu bun gust și merită vizitată.

La Nachbil, aflată o aruncătură de băț distanță, ni s-au prezentat mai întâi facilitățile și procesul de producție. Pivnița a fost cel mai apreciat loc. Vinuri puse la învechit, vinuri cumpărate deja, dar lăsate acolo spre păstrare, vinuri noi, vinuri de colecție… Plus o tescovină făcută special pentru vizitatori. Nu numai vinurile scoase la testat, ci și bucatele ce le-au acompaniat la masa de după au fost producție proprie.

Am făcut următoarea oprire la Crama Carastelec, singurul loc în care ne-am întâlnit cu un vin spumant, foarte apreciat, de altfel. O linie de îmbuteliere foarte modernă, și un spațiu foarte curat au explicat în parte succesul în creștere al acestei podgorii.

Finalul zilei s-a petrecut la Fort Silvan, unde am ajuns, din păcate, după căderea întunericului. Spun ”din păcate” pentru că de pe delușorul unde se află crama se intuia o panoramă fantastică. Mi-am promis să revin altă dată, pe lumină, pentru a-mi verifica teoria. În picioare, printre butoaie, am gustat vinuri proaspete cărora li s-a prezis un viitor excelent.

După cina servită în restaurantul pensiunii de lângă cramă, grupul din ce în ce mai vlăguit s-a întors în Oradea. O parte din el avea să plece a doua zi la Timișoara pentru Rovinhud Wine Show 2018. 

Am petrecut o seară și o zi faine, cu oameni faini. Discutam cu vecina mea de scaun din excursie, Karin, o braziliancă ce locuiește de 15 ani în Frankfurt, despre modul în care vinul îi adună pe oameni. Se pare că pasiunea pentru vin și pentru cultura din jurul lui garantează calitatea oamenilor și compatibilitatea lor chiar dacă se află  la mii de kilometri distanță unii de alții. Vechea expresie ”să stăm la un pahar de vin” are acum conotații globale.  

Pentru mine a existat o bucurie în plus – să văd că și în România începe să se dezvolte turismul în jurul vinului. Să mergi la o cramă pentru o plimbare, o degustare și un prânz este extrem de plăcut și reconfortant. Podgoriile au deja spații pentru servirea mesei și oameni specializați în prezentarea vinurilor proprii.  

L-am întrebat pe Luiz Alberto, în ce direcție crede că se va îndrepta #winelover, grupul pe care l-a creat și care crește neîncetat. Mi-a spus sincer că nu știe. Dar bucuria lui cea mai mare este că a reușit, chiar dacă nu asta intenționa, să creeze o comunitate de oameni cu spiritul viu, la fel cum și vinul este o băutură vie, într-o permanentă schimbare.

Lucian Cremeneanu

Mulțumiri Asociației de Cultură și Civilizație a Vinului Millésime.