Abia aștept să văd un spectacol de teatru scris de un evreu, pus în scenă de un teatru evreiesc și jucat de un evreu ori de mai mulți în care să nu mai fie vorba despre holocaust!

Să ai resursele artistice, de umor și de sensibilitate pe care le au artiștii evrei și să vorbești întruna despre blestemăția aceea care a luat 6 milioane de vieți mi se pare un alt holocaust, mai lent, mai crud și mai dureros.

Cine n-a înțeles ce a însemnat holocaustul nu cred că merge la teatru. Oamenii de felul acesta au alte preocupări seara și alte vise noaptea. Și atunci nouă, celor care mergem, de ce ni se spune același lucru de un milion de ori de parcă nu am fi capabili să înțelegem? Cât de palpitant ar fi să te întâlnești în mod repetat cu un om care îți repetă mereu aceeași poveste?

Chiar credeți că uitarea sau necunoașterea ar echivala cu pregătirea terenului pentru un nou genocid? Eu nu cred. Există și alte moduri în care asemenea grozăvii să fie evitate în viitor – cultivarea sensibilității, a dragostei pentru frumos, a respectului pentru orice formă de viață, a supremației indiscutabile a iubirii etc. Oricare dintre acestea ar fi fost o temă minunată pentru spectacolul de aseară.

Dar nu a fost așa! Maia Morgenstern, o actriță completă, superbă, care poate juca orice text (dacă i-aș descrie într-o jumătate de pagină rutina mea zilnică, ar interpreta-o mult mai bine decât mine) a ales să propovăduiască ideile unor monștri care voiau să extermine o rasă.

În loc să mă bucur, am stat cu inima strânsă. În loc să râd, am surâs amar. Mi-e teamă că amplificarea continuă a răului prin repetarea aceleiași povești (spusă din toate unghiurile posibile) face mai mult rău decât bine.

Mi-aș dori să râd sau să vibrez la excepționalele texte evreiești despre viață, nu despre moarte, fără să văd în ochii artiștilor licărul acela trist care aduce mereu aminte de ceva.

Apreciez auto-ironia și puterea de a vorbi deschis despre o astfel de traumă colectivă. Dar, uneori, relele, oricât de mari ar fi, trebuie uitate, nu ridicate la rang de ideologie. Parcă așa ne învață și cartea aceea, nu?

O lecție de bune maniere, de Jean-Claude Grumberg, regia și scenografia Alexandru Berceanu. One woman-show cu Maia Morgentern. Teatrul Evreiesc de Stat, Festivalul Internațional de Teatru Oradea 2018.

Lucian Cremeneanu