Olivia Newton-John – Tinerețe fără bătrînețe

Etichete

, , , , , , ,

Acum cîțiva ani, în mijlocul unei discuții cu prietenul Daika Attila, am realizat că nu prea am fost la concerte susținute de femei. Departe de a fi un act misogin, am pus faptul pe seama orientării mele spre concertele rock, unde doamnele nu prea aglomerează scena. Am încercat să încropesc la repezeală o listă scurtă cu cîntărețe pe care mi-aș dori să le văd live. Deși îi port un respect aparte, Olivia Newton-John nu s-a aflat pe lista mea care începea cu Tina Turner. Cu toate acestea, cînd i-am văzut afișele de concert răspîndite prin Perth, m-am înmuiat puțin și am început să zîmbesc cu nostalgie. Iar cînd, cu două zile înainte de concert, cineva a renunțat la bilet și m-a întrebat dacă îl vreau, am fost de-a dreptul fericit.

Deși pare greu de crezut, Olivia Newton-John, adolescenta zglobie din ”Grease”, are acum 64 de ani. În ciuda statutului de superstar, n-a avut o viață prea ușoară. A trebuit să înfrunte un divorț, o cruntă bătălie cu cancerul, o misterioasă dispariție pe mare a partenerului său și un diagnostic de anorexie al fiicei sale. După toate aceste încercări, Olivia a reușit, totuși, să-și păstreze fermecătorul zîmbet nealterat. Concertul de ieri, de la Burswood Theater din Perth, a fost nu doar o întîlnire cu o voce de legendă, cu o trupă de acompaniament excepțională și cu o orchestră simfonică de mare valoare, ci și o uriașă emisie de bucurie și recunoștință.

La finalul mini-recitalului pe care l-a ținut în deschidere, Jon English, un nume de legendă al rockului australian, a introdus-o pe Olivia Newton-John într-un mod cum rar se întîmplă între muzicieni: ”One of Australia’s living treasures!” 2.000 de oameni au primit-o cu aplauze și urale. Minunata doamnă a început cu două hituri din anii 70, ”Have you ever been mellow?” și ”A little more love”, după care le-a mișcat inimile celor din sală cu ”Sam”, cîntec scris de britanicul Hank Marvin, fostul chitarist al grupului The Shadows, care locuiește în Perth de vreo 25 de ani.

citeşte mai departe

Mici întîmplări din marele oraș

Etichete

, , ,

Această prezentare necesită JavaScript.

Fotografii făcute în Sydney, jumătate în joacă, jumătate ca experiment. Cadre trase de la șold, fără să pun aparatul la ochi. Fotografii neverificate și needitate. Uneori întîmplarea bate compoziția. Vă invit să descoperiți urbanul și multi-culturalismul său, fără culori, dar cu multe nuanțe.

La un picnic cu Ronan Keating

Etichete

, , , , , ,

Pioneer Women's Memorial Park, decor de vis pentru concerte în aer liber.

O mamă stă pe iarbă și își alăptează nou-născutul. Două doamne despică o prăjitură de dimensiunea unui tort. Alte cîteva mii de oameni își savurează sandviciurile, salatele sau fripturile aduse de acasă. Se bea vin bun, iar aroma cafelei de după-amiază se simte pe ici, pe colo. Nimeni nu fumează. Evenimentul este smoke-free. Cîteva rațe sălbatice plutesc pe micul heleșteu de lîngă scenă, altele se plimbă relaxate printre oameni, scaune de picnic și genți termo-izolante. Deși pare hotărît să-și încheie socotelile cu ziua de azi, soarele mai are curiozitatea să arunce cîteva priviri curioase peste mica vale. E februarie și e vară. E pace deplină.

Suntem în Pioneer Women’s Memorial Park, parte a  Grădinii Botanice din Perth, Western Australia, care, la rîndul ei, face parte din superbul Kings Park, o imensitate de 400 de hectare de verdeață perfectă. Trebuie să înceapă din clipă în clipă An Evening On The Green, un concert la care cap de afiș este Ronan Keating. Atmosfera e atît de plăcută, încît aproape nu mai contează cine e pe scenă. Într-un astfel de decor l-aș putea asculta și pe Horia Brenciu.

citeşte mai departe

Gemenii balinezi băiat şi fată – o poveste adevărată

Etichete

, , , ,

În satul Ketewel din regiunea Gyanyar, Bali, o femeie a născut recent gemeni, băiat şi fată. Evenimentul, care oriunde în lume este o mare bucurie (mai puţin în China, fireşte), a generat aici o reacţie opusă. Cazul a fost declarat „spiritual impurity” şi, drept urmare, ceremoniile religioase din sat au fost suspendate pe o perioadă de 42 de zile.

Toate templele satului au fost goale în timpul celor mai mari sărbători balineze – Galungan şi Kuningan. Menţionez că balinezii, oameni extrem de credincioşi, au aproape zilnic ceremonii religioase, de la care nu au voie să lipsească. Ceremoniile vor fi reluate abia la sfîrşitul perioadei de suspendare, cînd se va organiza un uriaş ritual de purificare.

citeşte mai departe

The Iron Lady – Doamna cu machiajul beton

Etichete

, , , ,

The Iron Lady, 2012

Academia Cremeneană de Film a decernat acum două zile premiul pentru machiaj.

Cînd am văzut prima dată promo-ul filmului The Iron Lady, m-am mirat cum naiba nu joacă Meryl Streep, singura pe care mi-o imaginam personificînd-o pe Margaret Thatcher. Abia la a doua vizionare a promo-ului mi-am dat seama că e chiar Meryl Streep. Iar după ce am văzut filmul, am acordat și premiul pentru interpretare feminină.

În schimb, doamnei regizor Phyllida Lloyd i-aș băga un pic mîna prin freză pentru exasperantele salturi prezent-trecut și pentru nedelicatețea de a ne arăta cu tot dinadinsul o Margaret Thatcher bătrînă, singură și bolnavă.

Prima mea întîlnire cu Pink Floyd

Etichete

, , , , ,

Uneori, cînd ascult Pink Floyd, îi trimit un gînd de recunoștință omului prin care i-am descoperit. Nu l-am mai întîlnit de foarte mulți ani și nu cred că i-am mulţumit vreodată. O fac acum, cu două zile înainte să văd concertul „The Wall” al lui Roger Waters.

Era vară, aveam magnetofon de vreo doi ani, dar vraja tot nu i se spulberase. Kashtan-ul încă mirosea a nou. Tranzistoarele, motorul, carcasa de lemn şi plastic,  curelele de transmisie, toate creau împreună un cocktail olfactiv superb. Mirosul acela de sculă nouă pe care nu-l pot uita. Mă treceau fiori ori de cîte ori îl porneam de la butonul mare din stînga. Monstrulețul rusesc trimitea un bufnet discret în difuzoare și un fîsîit abia perceptibil, semn că e pregătit. Cu degetele nerăbdătoare, treceam banda prin dreptul capetelor de redare şi o înfășuram pe o rolă goală. Apoi apăsam și răsuceam butonul mare din dreapta. Vumetrele cu leduri verzi începeau să bată în ritmul anilor ’80, iar camera și lumea mea erau inundate instant de un potop de sunete și senzații. Modern Talking și CC Catch făceau legea pe atunci. Sandra era cea mai simpatică mutriță din show-biz, iar Samantha Fox și Sabrina jucau curent în toate visele mele erotice.

citeşte mai departe