Această prezentare necesită JavaScript.

Joi seara citeam cronica filmului Morgen în Academia Caţavencu şi mă întrebam când o să am ocazia să-l văd. Habar n-aveam că se va întâmpla chiar… morgen. A doua zi, Adela Lazăr m-a sunat să mă invite la premiera de la Salonta, a treia după Bucureşti şi Cluj. O experienţă excelentă! Am văzut filmul, l-am cunoscut pe regizor şi am stat la masă câteva ceasuri cu o parte din actorii filmului, mulţi dintre ei orădeni de la Teatrul de Stat. Pe lângă asta, era cât pe ce ca actriţa din rolul principal să stea lângă mine în timpul proiecţiei. Era prea de tot!

Morgen generează o mulţime de subiecte de discuţie. Ne-am dat seama de asta după vizionare, în timp ce-l analizam la masă, ţinându-ne de halbe. Filmul trece repede şi lasă urme adânci. Dă târcoale cu fineţe realităţii, dar îi lasă spectatorului sarcina de a o judeca. Îmbină normalul cu anormalul într-un mod teribil de asemănător cu vieţile noastre. Are câteva scene memorabile şi vreo 2-3 replici greu de uitat. Morgen te face să realizezi cât de jignitoare la adresa rasei umane este ideea de graniţă şi să te întrebi al cui bine îl vrea, de fapt, sistemul.

citeşte mai departe