Deşi fusesem avertizat de o cronică citită în Kamikaze, la sugestia indirectă a unei prietene virtuale de pe Facebook şi la invitaţia uneia reale, am mers să văd „The Tourist”. Dracu’ m-a pus! Rareori m-am simţit mai insultat de un film.

"Nu există-n lumea asta faţă ca a mea."

Primele insulte le-am primit de la Îngerina Jolie. Eu cred că principala calitate a unui actor trebuie să fie generozitatea, acea capacitate de a-şi dona trupul şi mintea unui personaj, iar sufletul şi pasiunea să le pună pe tavă publicului. Să-l simţi că, pe ecran sau pe scenă, nu e el-omul, ci el-actorul, cel care joacă pentru tine. Îngerina e departe de a fi actriţă. E doar un fotomodel care apare în filme doar pentru ea însăşi. Faţa imobilă şi inexpresivă trădează un singur gând interior („Vai, superbă-s!”) şi o singură preocupare („Sper să ies bine în poze!”). In „The Tourist”, indiferent că îşi bea cafeaua, se dă cu trenul, citeşte mesaje enigmatice, conduce bărci cu motor, îl salvează pe Johnny Depp, sărută, dansează, se îmbracă în pijama sau se uită în seifuri, faţa ei e aceeaşi. La fel ca faţa mea de Crăciun şi Anul Nou într-un restaurant din Oradea, unde nişte prieteni mi-au pus poza cu ei la masă. Forţându-mă să fiu politicos şi decent, aş descrie jocul ei cu un singur cuvânt: neverosimil.

citeşte mai departe