Etichete
Anca Bradu, Berlin, Flavius Bunoiu, Fodor Réka, Gajai Ágnes, Kiss Csaba, Lido, Oradea, Paris, Szotyori József, Tadeusz Slobodzianek, Trupa Iosif Vulcan, Trupa Szigligeti Ede
Teatrul de Stat Regina Maria din Oradea (foto Sebi Tonţ, defoto.ro)
Eram acum câţiva ani la celebrul cabaret Lido de pe Champs-Élysées, aşteptam să înceapă un spectacol. Nimerisem la masă cu un cuplu de berlinezi pensionari aflaţi în excursie culturală prin Paris. „Ai fost vreodată în Berlin?”, m-au întrebat. „Nu”. „Ar trebui să vii. E foarte frumos. Ştii, e singurul oraş din Europa care are două opere”. „Cum aşa?”, am replicat. Dar, exact în clipa în care puneam întrebarea, m-a pocnit şi răspunsul, cât se poate de logic, de altfel. În timpul în care oraşul a fost împărţit de zid, fiecare jumătate a avut propria operă. Iar după reunificare Berlinul s-a trezit că are două!
Atunci am realizat că şi eu trăiesc într-un oraş cu două teatre. În Oradea, Trupa Iosif Vulcan şi Trupa Szigligeti Ede sunt, de fapt, două teatre care împart aceeaşi clădire. Dar, din cauza barierei de limbă, eu nu am acces decât la unul. Ca mine, mulţi alţii. Însă acum câţiva ani, la teatru s-a montat o instalaţie de titrare în limba română a replicilor, ceea ce deschidea şi publicului român calea spre spectacolele secţiei maghiare.
