Stăteam, nu demult, la coadă la pui rotisat. Era frig, era foame, puii arătau tot mai ispititori, coada amintea tot mai mult de anii ’80. Când, după vreo 45 de minute, am ajuns primul la tejghea, vânzătoarea a eliberat din ţeapă vreo 5 exemplare de vis. Din spate, cei 10 flămânzi ca mine priveau cu jind când la mine, când la pui.

Vânzătoarea: „Cu ce să vă servesc?”. „Păi, daţi-mi-i pe toţi”. Întreaga adunare a îngheţat. Am lăsat să treacă 2-3 secunde pentru efect după care am completat: „Am glumit. Daţi-mi o jumătate de pui”. A izbucnit un râs general, care a disipat supărarea aşteptării într-o clipă. Am plecat lăsând în urmă bună-dispoziţie, de parcă n-am fi stat la coadă ca pe vremea lui Nea Nicu.

Continuă lectura →