Etichete
Blog de dog, by Didi
O fetiţă mică era zilele trecute cu părinţii pe stradă. Mama mă vede şi zice: „Uite, mami, căţelu’!” Fetiţa zice „Nu!” şi îşi ascunde faţa smiorcăită în braţele tatălui.
Mama, uşor jenată, încearcă să o scuze în faţa lui IMS (Iubitul Meu Stăpân): „Ştii, nu-i place negrul. Şi nu îi plac nici animalele negre. Doar cele albe.”
IMS răspunde diplomat că e normal ca unui copil de 2-3 anişori să nu-i placă negrul. „Cumpăraţi-i o oaie!” am mârâit eu semi-ofensată, dar nimeni nu m-a auzit.
Cred că fetei îi va plăcea negrul doar după ce o să mai crească. Numa’ să aibă noroc şi să găsească unul bun.
TEXTE, FAZE SI POVESTI 
Oricum, a fost o reactie mai buna (cel putin din partea parintelui), nu ca in alte cazuri, cand trec cu Sety pe langa parinti cu copii de mana si aud „Daca nu esti cuminte, o sa te muste cutu!” sau ca in cazul acelor parinti care efectiv isi smuncesc odrasla intr-o parte, in momentul in care se intersecteaza cu vreun catel in lesa sau nu ii lasa deloc pe copii sa interactioneze cu cainele, spunandu-i din start copilului ca o sa il muste cainele daca pune mana pe el.
Asa ca faza cu „nu ii place negrul” poate avea radacini mult mai adanci :D… filozofice, antropologice… Nu e greu de ghicit cu ce este asociat albul si negrul… Si daca tot am batut campii cu gratie pe tema asta, sper sa nu fie deplasata o recomandare de lectura legata de semnificatiile albului si negrului, de (i)macularea lumii in care traim: Roland Barthes – „Mitologii” (la subiectul de fata, capitolul „Saponide si detergenti”).
Noroc ca Sety e roscata 😀
ApreciazăApreciază