Zilele trecute, în Ocean Park, un parc de distracţii din Hong Kong. Stăteam la coadă să mă dau într-un rollercoaster. Mă aflam chiar aproape de zona de îmbarcare. În prima linie, în dreptul uneia dintre banchete aştepta o chinezoaică, iar în faţa ei o musulmancă, acoperită integral cu burqa, veşmîntul negru specific. Avea totuşi faţa descoperită. Era frumoasă.

Unul dintre asistenţii caruselului i-a sugerat chinezoaicei să se mute în faţă, lîngă musulmancă, pentru a nu irosi locuri. Chinezoaica a dat din cap a „Nu”, oarecum speriată. Răspunsul a mulţumit-o şi pe  musulmancă, reacţia ei de uşurare fiind evidentă. Atunci mi-am anunţat eu disponibilitatea să stau lîngă musulmancă şi, astfel, să sar peste rînd. Băiatul a aprobat şi iată-mă în spatele doamnei în negru.

A dat să se întoarcă. În fracţiunea de secundă înainte să dea cu ochii de mine, m-am gîndit că n-ar fi său să detensionez un pic atmosfera inter-culturală şi s-o fac să zîmbească. Astfel, atunci cînd lady in black şi-a încheiat răsucirea, a dat cu ochii de un tip în poziţie de nud cioplit, cu muşchii umflaţi ca Johnny Bravo şi cu un zîmbet tîmp pe faţă. Reacţia a fost pe măsură – a ţîşnit ca din puşcă şi dat să se mute pe bancheta din spate, lîngă chinezoaică. Dar chinezoaica a zis din nou „Nu”. Atunci, musulmanca a vrut să renunţe de tot.

Dar eu, băiat înţelegător cu femeile din orice cultură, am salvat situaţia. M-am oferit să mă mut în spate, lîngă chinezoaică. Mutarea mea surpriză n-a mai provocat niciun abandon, aşa că ne-am dat cu toţii în carusel fericiţi. Eu cu chinezoaica, musulmanca cu burqa ei şi fiecare cu prejudecăţile lui.