Grea seară a avut formaţia „Provincialii” joi la Oradea! Puţin a lipsit ca numărul celor de pe scenă să-l întreacă pe al celor din sală. Concurenţa acerbă a meciului Steaua – Dinamo, promovarea făcută în grabă şi, mai ales, întrebarea „Cine-s ăia?”, a făcut ca prin Window Pub să bată vântul.

La întrebarea „Cine-s ăia?” şi eu aveam un răspuns minimal. Îi ştiam cu câteva piese de factură pop, ştiam că fuseseră şi pe la vrajba naţională numită Eurovision şi că aveau o melodie înregistrată cu Andra. Şi încă una în care era vorba de o noapte şi un covor. Cu acest bagaj minim de cunoştinţe m-am dus la un concert şi, surpriză, m-am trezit la altul! Unul la care, ca într-o ceremonie incompletă, a fost prezent primarul, dar au lipsit mirele şi mireasa.

Cântarea a început cu simpatica „Inimă nu fi de piatră”, nu înainte însă ca vocalistul să-şi exprime bucuria că Steaua câştigă (era 4-1 în momentul respectiv). Aşadar, pe lângă că erau maxim 30 de oameni în sală, cu tot cu ospătari, s-a pierdut din start simpatia eventualilor dinamovişti. Dar vocalistul a verificat: „E cineva care ţine cu Dinamo pe aici?” „Nu, nu!” i-a răspuns o voce şi nimeni nu a contrazis-o.

De la prima melodie, pe ring apare o pereche de dansatori. Oameni puţini, dar faini, mi-am zis. A doua melodie, „Sărutul nopţilor de rai”, cea mai cunoscută a trupei, a mai adus o pereche, iar atmosfera începea să fie acceptabilă. Pe scenă, cei 10 foarte buni instrumentişti se comportă ca şi cum sala ar fi arhiplină. Pe lângă tobe, chitară, bass, clape, se cântă şi cu vioară, saxofon şi chiar două tube. Jos pălăria pentru atitudine!

De la a treia melodie, un amestec de muzică balcanică şi folclor moldovenesc începută pe ritm de „Ice Ice Baby”, recitalul a luat-o pe cărări nebănuite. Probabil din simpatie pentru Putin, focşănenii au dat tonul la celebrul cântec rusesc „Ochi chyornye”, cântat ca la carte. Imediat după au lovit cu „Ioane, Ioane”, moment în care am înţeles că aşteptările mele erau greşite. Cântecul ţigănesc ce a urmat nu m-a mai mirat. La „Ană, zorile se varsă” icoana lui Mick Jagger de pe perete a început să lăcrimeze, iar în partea opusă a sălii, Tina Turner începea să-i ducă dorul lui Ike.

Provincialii este o trupă perfectă pentru festivalul berii sau evenimente private, cu un amestec de sonorităţi gen Bregovic, Zdob şi Zdub şi Bosquito, plus infuzii serioase de folclor românesc şi balcanic şi vagi conexiuni cu muzica pop. Medley-ul în care „Ciocârlia” a fost punctul de pornire a demonstrat-o din plin. Finalul, brodat în jurul cunoscutei Clockwork (Shantel & Mahala Rai Banda), i-a făcut pe prea-puţinii spectatori să aplaude cu foc. Dacă locul ar fi fost plin, ieşea chef mare.

Dârz cum îl ştim, primarul Bolojan a rezistat până la final, în ciuda sonorului mult prea puternic. A şters-o imediat ce s-a terminat şi am ratat ocazia să-l întreb dacă i-a plăcut. Oricum, ceva îmi spune că dacă n-ar fi fost el acolo, concertul s-ar fi anulat.

Lucian Cremeneanu